ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2043/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea

pârâtului la primirea cererilor de redobândire a cetățeniei române însoțite de

actele doveditoare și transmiterea acestora Comisiei pentru Cetățenie.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că în mai 2009 au dorit să depună

cereri privind redobândirea cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei

României din Chișinău, însă li s-a recomandat să depună cereri de programare,

prin poștă, astfel că în luna iunie 2009 au adresat aceste cereri.

Totodată, au susținut

că deși în luna decembrie 2009 au formulat noi cereri, cu același conținut,

cererile nu au fost soluționate, considerând astfel că atitudinea autorității

pârâte reprezintă un refuz nejustiticat de soluționare a cererii lor.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

instanțe

Prin Sentința nr.

3066 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând

pârâtul să primească cererile acestora de redobândire a cetățeniei române și

actele doveditoare și să le transmită de îndată către Autoritatea Națională

pentru Cetățenie, precum și la plata sumei de 4,3 RON reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții s-au

adresat autorității pârâte în lunile iunie și decembrie 2009 cu cereri pentru

redobândirea cetățeniei române, însă aceste cereri nu au fost soluționate.

Așa fiind, prima

instanță a reținut că în cauză s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a

cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei, prevăzut de art. 10 din

Convenția Europeană asupra cetățeniei.

În speță, prima

instanță a reținut că deși pârâtul se confruntă de ani de zile cu această

situație nu a făcut dovada unor demersuri în sensul rezolvării situației în

sens pozitiv, demersuri ce puteau să ajungă inclusiv la o inițiativă

legislativă în ceea ce privește primirea cererilor și documentelor de

redobândire a cetățeniei române, astfel că atitudinea sa se constituie într-un

refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamanților.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a susținut, în esență, următoarele:

Prima instanță a

procedat greșit când a apreciat că „neindicarea niciunui termen pentru

depunerea cererii și a documentelor necesare soluționării unei cereri de

redobândire a cetățeniei este o măsură arbitrară”.

Prima instanță nu a

avut în vedere starea obiectivă de fapt invocată de autoritatea pârâtă, deși

aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a

derulării procedurii consulare.

Totodată,

recurentul-pârât a arătat că stadiul procesării cererilor de redobândire a

ajuns la un nivel satisfăcător și a afirmat că, în lipsa unei culpe

administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea termenelor de

primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu putea fi obligat în baza

legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite

și la primirea cererii reclamanților în detrimentul persoanelor care au depus cereri

anterior acestora, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii

executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a

cetățeniei.

Chiar în

eventualitatea în care s-ar considera că cererea de programare a datei pentru prezentarea

la sediul oficiului consular în vederea depunerii cererii de redobândire a

cetățeniei nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, trebuia analizat pe

fond dacă se întrunesc, în cauză, condițiile de existență ale unui refuz

nejustificat.

Recurentul-pârât a

menționat că termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamant,

nu se regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a

fost decantată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar nu se

aplică decât în cazurile expres specificate.

Ordinea internă

stabilită de autoritate nu încorporează un refuz de soluționare a cererii de

depunere a dosarului, ci arată condițiile concrete în care acesta urmează să

fie procesat, fără ca autoritatea publică solicitată să se derobeze de la

îndeplinirea obligației prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Termenul rezonabil de

procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele

relevante.

În legătură cu

eforturile autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea

situației generate de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei,

recurentul-pârât a menționat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar

potrivit acestui act, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei

vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în organizarea

Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie,

astfel că nu se poate reține lipsa de diligență a Statului Român în deblocarea

situației.

În același context,

recurentul a invocat și O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea Autorității

Naționale pentru Cetățenie cu competențe în materia care interesează în speță,

arătând că birourile teritoriale ale acestei autorități sunt operaționale

începând cu data de 8 februarie 2010.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Din actele depuse la

dosarul de fond rezultă că reclamanta s-a adresat în lunile iunie și decembrie

2009 Ministerului Afacerilor Externe, prin Secția Consulară a Ambasadei

României de la Chișinău, în vederea depunerii cererii și actelor necesare

redobândirii cetățeniei române, însă aceste cereri nu au fost soluționate,

astfel că a introdus prezenta cerere de chemare în judecată, înregistrată la 23

iunie 2010.

Pornind de la această

bază factuală, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea

corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății.

Prevederile art. 1

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și

completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Legea nr. 21/1991 nu

prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei

române formulate conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod

obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art.

2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea

specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja

însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire

a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra

Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România

prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui

stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia

sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește

criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri,

aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se

poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a

procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de

particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei,

conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente,

miza litigiului.

Or, din această

perspectivă, prima instanță a apreciat în mod corect că trecerea unui termen de

peste un an de la formularea cererii de reclamanți este în măsură să lipsească

de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracție

de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea

competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea

cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a

cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil

al duratei procedurii.

Prin urmare, prima

instanță a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluționarea în termenul

legal a cererii reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor

necesare redobândirii cetățeniei române.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței nr. 3066 din 23

iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.