ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 491/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, să se constate

refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române și obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea

acestei cereri în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, precum și la plata de daune morale în valoare de 1000 lei.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 11 februarie 2009 a depus la

Secția Consulară a Ambasadei României din Chișinău cererea de redobândire a

cetățeniei române, aceasta fiind transmisă ulterior de Ministerul Afacerilor

Externe către Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești la data de 18

februarie 2009, primind număr de dosar 7042/RD/2009. La data de 13 iulie 2009 a

formulat o cerere de urgentare a soluționării dosarului său, însă nu a primit o

soluționare a acestuia, ci un răspuns în sensul că dosarul se află în lucru.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect, având în vedere că în ședința din

9 decembrie 2009 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de

Comisia pentru Cetățenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și art. 18

din Legea nr. 21/1991.

instanțe

Prin sentința nr. 1008

din 24 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția rămânerii fără obiect invocată de

pârât și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.V. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, obligând

pârâtul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamant.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că cererea de redobândire

a cetățeniei române formulată de către reclamant a fost examinată și avizată

pozitiv, astfel că apare ca lipsită de obiect.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției (fost Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești), criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a arătat că în mod greșit prima instanță nu a pus în

discuția părților și nu a analizat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, invocând prevederile O.U.G. nr. 5/2010, potrivit cărora s-a înființat

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, instituție publică de interes național

cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Justiției, având

ca scop, potrivit art. 4, aplicarea procedurilor legale de acordare,

redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române.

Ca atare, cum

atribuțiile în această materie au fost preluate de Autoritatea Națională pentru

Cetățenie, Ministerul Justiției nu mai poate avea calitate de persoană obligată

în raportul juridic dedus judecății.

De asemenea, a

susținut că tot în mod greșit prima instanță a obligat autoritatea pârâtă la

cheltuieli de judecată, în condițiile în care pârâtul nu a căzut în pretenții

față de reclamant. Astfel, a arătat că acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără

obiect, constatându-se că cererea adresată Comisiei pentru Cetățenie a fost

soluționată în cursul judecății, respectiv în ședința din 09 decembrie 2009.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Intimatul-reclamant a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative

de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române.

Motivul de recurs

referitor la lipsa calității procesuale pasive

Instanța de control

judiciar constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

către recurent este nefondată și o respinge ca atare, Ministerul Justiției având,

în continuare, calitate procesuală pasivă, chiar dacă, prin O.U.G. nr. 5 /2010

a fost înființată Autoritatea Națională pentru Cetățenie cu competențe în materia

care interesează în speță, întrucât:

1) Ministerul

Justiției era autoritate competentă în perioada supusă analizei, O.U.G. nr. 5/2010

a fost publicată în Monitorul Oficial după avizarea cererii reclamantului de

către Comisia de Cetățenie.

2) Conform art. 19

alin. (4) din O.U.G. nr. 5/2010, până la operaționalizarea Autorității

Naționale pentru Cetățenie, procedura de acordare, redobândire, retragere sau

renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din

funcționarea Autorității vor fi asigurate de Direcția de Cetățenie și după caz,

de alte direcții de specialitate din Ministerul Justiției. Din datele speței nu

rezultă că la momentul pronunțării sentinței Autoritatea era operațională.

Motivul de recurs

referitor la cheltuielile de judecată

În

conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile de

judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții, iar la baza

răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a

părții.

În speță, instanța de

control judiciar constată că această condiție nu este îndeplinită în ceea ce îl

privește pe pârât.

Astfel, din actele

dosarului rezultă situația necontestată de reclamant, potrivit căreia cererea

acestuia de redobândire a cetățeniei române s-a soluționat la data de 9

decembrie 2009 prin avizarea favorabilă de către Comisie, aceasta fiind

obligația de îndeplinit de către autoritatea pârâtă.

În condițiile în care

procedura a demarat prin depunerea cererii la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, la data de 11 februarie 2009, și ținând seama

de complexitatea etapelor parcurse, Înalta Curte reține că, în cauză, nu a fost

încălcat un termen rezonabil care să fundamenteze o culpă procesuală a

pârâtului, motiv pentru care obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu se

justifică.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312

alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica

în parte sentința atacată, în sensul respingerii cererii privind obligarea

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții

ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de

Ministerul

Justiției împotriva sentinței nr. 1008 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge cererea de obligare a pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.