ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4611/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4611/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată
pe
rolul
Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.D. a solicitat, în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, să se constate refuzul
nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române,
și obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea acestei cereri în termen
de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la plata
de daune cominatorii în valoare de 100 RON pe zi de întârziere, de la momentul introducerii
acțiunii până la avizarea dosarului, și daune morale în valoare de 1.000 RON.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române încă
din anul 2003, iar la data de 14 octombrie 2009, respectiv 06 noiembrie 2009, a
formulat cereri de urgentare a soluționării dosarului său, însă nu a primit o soluționare
a acestuia, ci un răspuns în sensul că dosarul se află în lucru.
În cauză a formulat întâmpinare
Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care a fost citată în calitate de pârâtă
ca urmare a reorganizării Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești conform
O.U.G. nr. 5/2010, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate,
invocând motive de natură organizatorică.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 3435
din 17 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând refuzul nejustificat
al pârâtului de a-i soluționa cererea.
Prin aceeași sentință,
a obligat pârâtul să avizeze/analizeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei
române, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, respingând
capătul de cerere privința acordarea de daune cominatorii și daune morale.
Totodată, a obligat pârâtul
la plata sumei de 4,3 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Considerentele reținute
de prima instanță în motivarea soluției sale
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanța a reținut
că reclamantul a
solicitat, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea cetățeniei
române prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chișinău, autoritatea
publică competentă având obligația de a înregistra cerere formulată în vederea parcurgerii
procedurii prevăzută de dispozițiile Legii nr. 21/1991.
Prima instanță a reținut că în condițiile în care legea specială
în materie, respectiv Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea
pârâtă c
u atribuții în domeniu are obligația de a soluționa
cererile formulate de persoane care doresc redobândirea cetățeniei române, se impune
respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală, Legea nr. 554/2004, și a dreptului
oricărui cetățean la soluționarea cererii, într-un termen rezonabil.
În ceea ce privește capătul
de cerere privind acordarea daunelor solicitate de reclamant, prima instanță a apreciat
că prin constatarea refuzului nejustificat al pârâtului și obligarea acestuia la
avizarea/analizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termenul
solicitat se acoperă prejudiciul moral suferit.
Recursul declarat în
cauză
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac,
recurenta-pârâtă a arătat că prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 16-20
din Legea nr. 21/1991, republicată, interpretând și aplicând greșit aceste prevederi.
Astfel, a susținut că
este greșită concluzia la care a ajuns prima instanța, în sensul că se impune respectarea
dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea
cererii într-un termen rezonabil, în raport de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea
cetățeniei române nr. 21/1991, care prevăd un termen de cinci luni pentru verificarea
condițiilor privind redobândirea cetățeniei.
În plus, avizarea cererii
reclamantului nu s-a putut realiza față de lipsa actelor de stare civilă ale bunicilor
acestuia, cu care să se facă dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru redobândirea
cetățeniei
În concluzie, recurenta
a susținut că în cauză nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a
cererii reclamantului, în accepțiunea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,
întrucât autoritatea nu a exprimat explicit, cu exces de putere, voința de a nu
rezolva cererea acestuia.
Recurenta-pârâtă critică
hotărârea și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată
către intimatul-reclamant,
în lipsa fundamentului acordării acestora, respectiv culpa sa procesuală, arătând
că în considerentele sentinței nu se regăsește argumentarea culpei procesuale, sens
în care invocă și prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Apărările formulate
în cauză
Prin întâmpinarea formulată
în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii
recurate.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
În prealabil, analizând
excepția lipsei de interes a prezentului recurs, invocată de intimatul-reclamant,
Înalta Curte constată că nu este întemeiată, emiterea ordinului privind redobândirea
cetățeniei române după exercitarea căii de atac în cauză nu are influență asupra
interesului în acest demers, care subzistă, urmărindu-se retractarea hotărârii atacate.
Examinând sentința atacată,
în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum
și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
,
Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă pentru motivele ce se vor arăta
în continuare.
Argumentele corespunzătoare
motivelor de recurs invocate
Intimatul-reclamant a
supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al
autorității administrative de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei
române și obligarea pârâtului să avizeze/analizeze această cerere în termen de 30
de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la daune cominatorii
și morale.
La termenul de judecată
din 07 octombrie 2011, în fața instanței de control judiciar, recurenta-pârâtă a
depus la dosar ordinul privind aprobarea redobândirii cetățeniei române unui număr
de 424 de persoane, reclamantul R.D. regăsindu-se la poziția 291.
Obiectul acțiunii reprezintă
pretenția concretă a reclamantului și fiind unul din elementele acțiunii civile
trebuie să existe pe toată durata procesului și să subziste inclusiv în căile de
atac.
Or, în speță, se constată
că între data la care s-a soluționat acțiunea de către instanța de apel - 17 septembrie
2010 - și data primului termen de judecată acordat în recurs - 07 octombrie 2011,
cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant în temeiul art.
10
1
din Legea nr. 21/1991, republicată, a fost admisă, astfel cum reiese
din ordinul nr. 730/P din 21 iulie 2011 emis de președintele Autorității pentru
Cetățenie, iar acest act a fost comunicat și reclamantului.
În acest context probator,
Înalta Curte reține că acțiunea este rămasă fără obiect, iar obligarea recurentei-pârâte
la soluționarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen
de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței recurate nu mai are suport
legal, neputând fi aplicate prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta
Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii
acțiunii, ca rămase fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei
de interes invocată de intimatul-reclamant.
Admite recursul declarat
de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 3435 din
17 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
Modifică sentința atacată,
în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul R.D., ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 octombrie 2011.