Decizia nr. 4611/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, și obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea acestei cereri în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la plata de daune cominatorii în valoare de 100 RON pe zi de întârziere, de la momentul introducerii acțiunii până la avizarea dosarului, și daune morale în valoare de 1.000 RON. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2003, iar la data de 14 octombrie 2009, respectiv 06 noiembrie 2009, a formulat cereri de urgentare a soluționării dosarului său, însă nu a primit o soluționare a acestuia, ci un răspuns în sensul că dosarul se află în lucru. În cauză a formulat întâmpinare Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care a fost citată în calitate de pârâtă ca urmare a reorganizării Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești conform O.U.G. nr. 5/2010, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate, invocând motive de natură organizatorică.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 3435 din 17 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea. Prin aceeași sentință, a obligat pârâtul să avizeze/analizeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, respingând capătul de cerere privința acordarea de daune cominatorii și daune morale. Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 4,3 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut că reclamantul a solicitat, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea cetățeniei române prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chișinău, autoritatea publică competentă având obligația de a înregistra cerere formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzută de dispozițiile Legii nr. 21/1991. Prima instanță a reținut că în condițiile în care legea specială în materie, respectiv Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă c u atribuții în domeniu are obligația de a soluționa cererile formulate de persoane care doresc redobândirea cetățeniei române, se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală, Legea nr. 554/2004, și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii, într-un termen rezonabil. În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor solicitate de reclamant, prima instanță a apreciat că prin constatarea refuzului nejustificat al pârâtului și obligarea acestuia la avizarea/analizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termenul solicitat se acoperă prejudiciul moral suferit.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 16-20 din Legea nr. 21/1991, republicată, interpretând și aplicând greșit aceste prevederi. Astfel, a susținut că este greșită concluzia la care a ajuns prima instanța, în sensul că se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, în raport de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, care prevăd un termen de cinci luni pentru verificarea condițiilor privind redobândirea cetățeniei. În plus, avizarea cererii reclamantului nu s-a putut realiza față de lipsa actelor de stare civilă ale bunicilor acestuia, cu care să se facă dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru redobândirea cetățeniei În concluzie, recurenta a susținut că în cauză nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, în accepțiunea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât autoritatea nu a exprimat explicit, cu exces de putere, voința de a nu rezolva cererea acestuia. Recurenta-pârâtă critică hotărârea și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant, în lipsa fundamentului acordării acestora, respectiv culpa sa procesuală, arătând că în considerentele sentinței nu se regăsește argumentarea culpei procesuale, sens în care invocă și prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În prealabil, analizând excepția lipsei de interes a prezentului recurs, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că nu este întemeiată, emiterea ordinului privind redobândirea cetățeniei române după exercitarea căii de atac în cauză nu are influență asupra interesului în acest demers, care subzistă, urmărindu-se retractarea hotărârii atacate. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtului să avizeze/analizeze această cerere în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și la daune cominatorii și morale. La termenul de judecată din 07 octombrie 2011, în fața instanței de control judiciar, recurenta-pârâtă a depus la dosar ordinul privind aprobarea redobândirii cetățeniei române unui număr de 424 de persoane, reclamantul R.D. regăsindu-se la poziția 291. Obiectul acțiunii reprezintă pretenția concretă a reclamantului și fiind unul din elementele acțiunii civile trebuie să existe pe toată durata procesului și să subziste inclusiv în căile de atac. Or, în speță, se constată că între data la care s-a soluționat acțiunea de către instanța de apel - 17 septembrie 2010 - și data primului termen de judecată acordat în recurs - 07 octombrie 2011, cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant în temeiul art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, republicată, a fost admisă, astfel cum reiese din ordinul nr. 730/P din 21 iulie 2011 emis de președintele Autorității pentru Cetățenie, iar acest act a fost comunicat și reclamantului. În acest context probator, Înalta Curte reține că acțiunea este rămasă fără obiect, iar obligarea recurentei-pârâte la soluționarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței recurate nu mai are suport legal, neputând fi aplicate prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca rămase fără obiect.