ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4466/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul N.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de

a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și să fie obligat la analizarea/avizarea

cererii sale de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că la data de 13 mai 2009 a formulat cerere de redobândire

a cetățeniei române, înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 20 mai 2009,

iar ulterior a solicitat urgentarea soluționării cererii prin petițiile din data

de 8 iulie 2009 și respectiv 6 august 2009, la care nu a primit răspuns, atitudine

considerată a fi un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.

2.Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 885

din 18 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul N.L. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent Ministerul

Justiției), ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, privind existența

unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului de redobândire a

cetățeniei române înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 02 noiembrie 2009,

așa cum rezultă din adresa de răspuns, și nu au fost încălcate dispozițiile

art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei.

Astfel, răspunsul pârâtului

emis cu adresa din 9 februarie 2010 nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare

a cererii reclamantului, în condițiile în care nu a fost depășit termenul rezonabil

de soluționare și care nu este cel de 30 de zile indicat de reclamant, cererea sa

fiind verificată sub aspectul îndeplinirii condițiilor de lege, însă soluționarea

ei a fost amânată pentru lipsa relațiilor solicitate de la instituțiile competente

să emită avize obligatorii.

3.Recursul declarat de

reclamant

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul N.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei, însoțită

de actele necesare, la Secția consulară a Ambasadei României la Chișinău la data

de 13 mai 2009, transmisă la autoritatea pârâtă la 20 mai 2009, și cu toate că a

solicitat urgentarea soluționării ei prin petițiile formulate la 08 iulie 2009 și

06 august 2009, nu a primit niciun răspuns, fiind depășit astfel termenul general

de 30 de zile prevăzut de lege.

Totodată, a arătat că

nu pot fi primite susținerile pârâtului, potrivit cărora dosarul său a fost înregistrat

la data de 02 noiembrie 2009, în condițiile în care a primit cererea și actele încă

din 20 mai 2009, pentru că termenul curge de la această din urmă dată, iar din adresa

de răspuns nu rezultă că ar mai fi fost nevoie de alte relații, așa cum se invocă,

care oricum au un caracter consultativ; a apreciat astfel că a fost încălcat termenul

de cinci luni pentru analizarea cererii sale, prevăzut de Legea nr. 21/1991, temen

care s-a împlinit, în opinia sa, în luna octombrie 2009.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1.Argumentele corespunzătoare

motivelor de recurs invocate

Înalta Curte reține că

reclamantul s-a adresat autorității pârâte cu o cerere prin care a solicitat redobândirea

cetățeniei române, iar din adresa de răspuns, emisă de pârâtă, din 09 februarie

2010 rezultă că această cerere a fost înregistrată în evidențele sale la data de

02 noiembrie 2009, formând obiectul Dosarului nr. 18684/RD/2009, însă nu a fost

soluționată, întrucât nu au fost primite relațiile solicitate instituțiilor competente

să emită avizele obligatorii.

Legea nr. 21/1991 privind

cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, dar complexitatea

etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secției

Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de

redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia

că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut

de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit prevederilor

art. 2 alin. (1) lit.

i) din actul normativ sus menționat, prin „

refuz

nejustificat de a soluționa o cerere” se înțelege

„exprimarea

explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Totodată, dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. n

) din același act normativ

definesc

„excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților

publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea

drepturilor și libertăților cetățenilor”.

În speță, această ipoteză

nu este întrunită, iar

nesoluționarea

cererii adresate instituției pârâte și înregistrate la aceasta la data de 2 noiembrie

2009 nu este de natură să-i creeze o vătămare reclamantului, de altfel răspunsul

autorității exprimă voința acesteia de a-i rezolva cererea, arătând argumentele

în susținerea acestui răspuns, astfel încât nu se poate reține existența unui refuz

nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1)

și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit

art. 10 din Convenția

Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată

de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, fiecare

stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia

sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

În ceea ce privește criteriile

de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai

celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de

principiile cristalizate în jurisprudența C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii

se apreciază însă, în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile

fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului

sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.

Or, din această perspectivă,

în acord cu hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar constată că

în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 10 din Convenția Europeană asupra

Cetățeniei, chiar dacă s-ar lua în calcul data de 20 mai 2009, când se susține că

i-au fost transmise înscrisurile autorității pârâte, întrucât nu se poate face abstracție

de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă

și de faptul că în perioada respectivă Comisia a verificat îndeplinirea condițiilor

prevăzute de lege pentru acordarea cetățeniei române reclamantului, vericări ce

au impus și răspunsuri de la alte instituții ale statului.

În plus, pentru a se reține

depășirea termenului rezonabil în soluționarea unor astfel de cereri, în practica

judiciară s-a avut în vedere, în majoritatea cazurilor, o perioadă de timp mult

mai îndelungată decât cea de aproximativ patru luni, cuprinsă între data formulării

cererii și data promovării acțiunii de către recurentul-reclamant.

2.Soluția pronunțată în

recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.L. împotriva sentinței nr. 885 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2010.