ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4466/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și să fie obligat la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 13 mai 2009 a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române, înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 20 mai 2009, iar ulterior a solicitat urgentarea soluționării cererii prin petițiile din data de 8 iulie 2009 și respectiv 6 august 2009, la care nu a primit răspuns, atitudine considerată a fi un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii. 2.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 885 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul N.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent Ministerul Justiției), ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, privind existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 02 noiembrie 2009, așa cum rezultă din adresa de răspuns, și nu au fost încălcate dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei. Astfel, răspunsul pârâtului emis cu adresa din 9 februarie 2010 nu reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, în condițiile în care nu a fost depășit termenul rezonabil de soluționare și care nu este cel de 30 de zile indicat de reclamant, cererea sa fiind verificată sub aspectul îndeplinirii condițiilor de lege, însă soluționarea ei a fost amânată pentru lipsa relațiilor solicitate de la instituțiile competente să emită avize obligatorii.

3.Recursul declarat de reclamant Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei, însoțită de actele necesare, la Secția consulară a Ambasadei României la Chișinău la data de 13 mai 2009, transmisă la autoritatea pârâtă la 20 mai 2009, și cu toate că a solicitat urgentarea soluționării ei prin petițiile formulate la 08 iulie 2009 și 06 august 2009, nu a primit niciun răspuns, fiind depășit astfel termenul general de 30 de zile prevăzut de lege.

Totodată, a arătat că nu pot fi primite susținerile pârâtului, potrivit cărora dosarul său a fost înregistrat la data de 02 noiembrie 2009, în condițiile în care a primit cererea și actele încă din 20 mai 2009, pentru că termenul curge de la această din urmă dată, iar din adresa de răspuns nu rezultă că ar mai fi fost nevoie de alte relații, așa cum se invocă, care oricum au un caracter consultativ; a apreciat astfel că a fost încălcat termenul de cinci luni pentru analizarea cererii sale, prevăzut de Legea nr. 21/1991, temen care s-a împlinit, în opinia sa, în luna octombrie 2009. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1.Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Înalta Curte reține că reclamantul s-a adresat autorității pârâte cu o cerere prin care a solicitat redobândirea cetățeniei române, iar din adresa de răspuns, emisă de pârâtă, din 09 februarie 2010 rezultă că această cerere a fost înregistrată în evidențele sale la data de 02 noiembrie 2009, formând obiectul Dosarului nr. 18684/RD/2009, însă nu a fost soluționată, întrucât nu au fost primite relațiile solicitate instituțiilor competente să emită avizele obligatorii.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, dar complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din actul normativ sus menționat, prin „ refuz nejustificat de a soluționa o cerere” se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Totodată, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n ) din același act normativ definesc „excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”. În speță, această ipoteză nu este întrunită, iar nesoluționarea cererii adresate instituției pârâte și înregistrate la aceasta la data de 2 noiembrie 2009 nu este de natură să-i creeze o vătămare reclamantului, de altfel răspunsul autorității exprimă voința acesteia de a-i rezolva cererea, arătând argumentele în susținerea acestui răspuns, astfel încât nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. În ceea ce privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii se apreciază însă, în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului. Or, din această perspectivă, în acord cu hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar constată că în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, chiar dacă s-ar lua în calcul data de 20 mai 2009, când se susține că i-au fost transmise înscrisurile autorității pârâte, întrucât nu se poate face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă și de faptul că în perioada respectivă Comisia a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea cetățeniei române reclamantului, vericări ce au impus și răspunsuri de la alte instituții ale statului.

În plus, pentru a se reține depășirea termenului rezonabil în soluționarea unor astfel de cereri, în practica judiciară s-a avut în vedere, în majoritatea cazurilor, o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cea de aproximativ patru luni, cuprinsă între data formulării cererii și data promovării acțiunii de către recurentul-reclamant. 2.Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.L. împotriva sentinței nr. 885 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.