ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1950/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 5 octombrie 2010, reclamantul C.I. a chemat

în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie solicitând

constatarea faptului că îndeplinește toate condițiile necesare redobândirii

cetățeniei române, anularea ordinului de respingere a cetățeniei române nr.

135/P din 9 septembrie 2010 și obligarea pârâtei să emită un nou ordin de

redobândire a cetățeniei române.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei romane încă

din data de 28 octombrie 2009 primind număr de dosar 18449/2009.

Pe data de 21

septembrie 2010 a fost informat prin poștă că cererea sa de redobândire a

cetățeniei române a fost respinsă pe motivul că nu ar îndeplini cumulativ

condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea cetățeniei

române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

însă nu a fost menționat în concret care ar fi motivele pentru care i-a fost

respinsă cetățenia, ci doar generic niște articole de lege.

Pârâta a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Prin Sentința nr.

3840 din 31 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin raportul întocmit la data de 22

aprilie 2010, Comisia pentru cetățenie a propus respingerea cererii față de

neîndeplinirea condiției prev. de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, iar

prin Ordinul nr. 135/P/ din 9 septembrie 2010 emis de Președintele Autorității

Naționale pentru Cetățenie a fost respinsă cererea reclamantului pentru

neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 8 alin. 81) lit. b), c) și e) din

Legea nr. 21/1991.

A apreciat Curtea că

din documentația care a stat la baza emiterii ordinului, depusă la dosar,

pârâta a avut în vedere la respingerea cererii reclamantului, Adresa nr.

3948729 din 2 martie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor -

Direcția Generală de Pașapoarte în care se menționează că reclamantul figurează

în evidențe O.R.I. cu consemn de nepermiterea intrării în România în perioada

20 noiembrie 2009 - 20 noiembrie 2014, măsură luată de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră în baza Ordinului nr. 6847/2009.

A reținut,

deasemenea, că ordinul contestat este legal, fiind emis cu respectarea disp.

art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991 potrivit cărora cetățenia română

se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin care

dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul

român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a

securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea

acțiuni.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși

recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru în valoare de 0,2 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii

anexate la fila 9 a dosarului, acesta nu și-a îndeplinit această obligație

legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997,

precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea

recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin

depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La

cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform

legii".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 3840 din 31 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG