ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1950/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 5 octombrie 2010, reclamantul C.I. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie solicitând constatarea faptului că îndeplinește toate condițiile necesare redobândirii cetățeniei române, anularea ordinului de respingere a cetățeniei române nr. 135/P din 9 septembrie 2010 și obligarea pârâtei să emită un nou ordin de redobândire a cetățeniei române. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei romane încă din data de 28 octombrie 2009 primind număr de dosar 18449/2009.

Pe data de 21 septembrie 2010 a fost informat prin poștă că cererea sa de redobândire a cetățeniei române a fost respinsă pe motivul că nu ar îndeplini cumulativ condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, însă nu a fost menționat în concret care ar fi motivele pentru care i-a fost respinsă cetățenia, ci doar generic niște articole de lege. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. Prin Sentința nr. 3840 din 31 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin raportul întocmit la data de 22 aprilie 2010, Comisia pentru cetățenie a propus respingerea cererii față de neîndeplinirea condiției prev. de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, iar prin Ordinul nr. 135/P/ din 9 septembrie 2010 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a fost respinsă cererea reclamantului pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 8 alin. 81) lit. b), c) și e) din Legea nr. 21/1991. A apreciat Curtea că din documentația care a stat la baza emiterii ordinului, depusă la dosar, pârâta a avut în vedere la respingerea cererii reclamantului, Adresa nr. 3948729 din 2 martie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte în care se menționează că reclamantul figurează în evidențe O.R.I.

cu consemn de nepermiterea intrării în România în perioada 20 noiembrie 2009 - 20 noiembrie 2014, măsură luată de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în baza Ordinului nr. 6847/2009. A reținut, deasemenea, că ordinul contestat este legal, fiind emis cu respectarea disp. art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991 potrivit cărora cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin care dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,2 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate la fila 9 a dosarului, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii". Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 3840 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG