ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1200/2012

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Procedura în fața primei

instanțe.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 31 august 2010,

reclamanta B.Z. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru

Cetățenie și E.N.E. în calitate de Președinte al Autorității Naționale pentru

Cetățenie, solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a-i

soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâților să

procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei

române, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

instanței; obligarea pârâților la comunicarea, ulterior analizării cererii, a

Ordinului de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data

analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă

acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea

jurământului de credință față de țară în maxim 30 de zile de la data emiterii

ordinului de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâților să plătească,

în solidar, suma de 100 de lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune

interese, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului

de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la data de 06 mai 2010,

la biroul teritorial al A.N.C., primind număr de dosar 101152/2010 și deși a

revenit cu mai multe cereri de urgentare a soluționării dosarului său, pârâta

nu i-a comunicat niciun răspuns, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 14

1

din Legea nr. 21/1991 modificată, cât și prevederile art. 10 C.E.D.O.

Prin întâmpinarea formulată la data

de 31 octombrie 2011, pârâta A.N.C. a solicitat respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată, susținând că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost

înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetățenie sub nr. 101152/RD din

06 mai 2010 și că urmare a analizării cererii s-a solicitat completarea

dosarului până la data de 23 aprilie 2011 cu mai multe documente necesare.

I.2. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința nr.

2245 din 22 martie 2011 Curtea de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins

acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că cererea reclamantei înregistrată la data de

06 mai 2010 a primit termen la Comisia pentru Cetățenie la data de 23 decembrie

2010, motivul nesoluționării acesteia la termen constând în necesitatea

completării dosarului cu înscrisurile menționate prin adresa nr. 3256 din 31

ianuarie 2011.

Reclamanta s-a conformat

solicitărilor Comisiei pentru Cetățenie la data de 17 februarie 2011 și a depus

documentele lipsă la autoritatea pârâtă, confirmând astfel lipsa acestora de la

dosar.

Astfel, Curtea a apreciat că, în

raport cu data introducerii acțiunii, 31 august 2010, la mai puțin de 5 luni de

la data înregistrării dosarului reclamantei la A.N.C. (101152/RD din 06 mai 2010)

și având în vedere necesitatea completării dosarului cu o serie de acte aflate

în posesia reclamantei, în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare

a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

I.3. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, cricând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin recursul său recurenta a

invocat prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 modificată

și completată, potrivit cărora „Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor

necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va

depăși 5 luni de la data înregistrării cererii”

A precizat recurenta că prima

instanța trebuia să acționeze A.N.C. pentru faptul că nu i-a comunicat încă de

la primirea dosarului faptul că este incomplet și a așteptat timp de 7 luni de

la data depunerii, 6 mai 2011 până la data analizării de către comisie 23

decembrie 2010, încălcând astfel termenul de 5 luni de zile.

A mai considerat recurenta că lipsa

de la dosar a unor înscrisuri nu îi este imputabilă, pentru că nu i-a fost adus

la cunoștință acest fapt iar pe de altă parte nici la data pronunțării

sentinței dosarul nu era analizat, acest fapt întâmplându-se la data de 25 mai 2011,

nu la data de 23 aprilie 2011.

II.Considerentele Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurenta reclamantă și a dispozițiilor art. 394

1

C.

proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incident, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

II.1 Argumente de fapt și de drept

relevante.

Cererea de redobândire a cetățeniei

române formulată de B.Z. a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru

Cetățenie la data de 06 mai 2010.

La doar 3 luni de la înregistrarea

cererii de redobândire a cetățeniei române, respectiv la data de 31 august 2010,

recurenta reclamantă a solicitat instanței de judecată să

constate refuzul nejustificat de

soluționare a cererii menționate.

Înalta Curte reține că, în cauză nu

există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în sensul art. 2 alin.

(1) lit. (i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere data introducerii

acțiunii, respectiv 31 august  2010 și necesitatea completării dosarului cu o

serie de acte aflate în posesia reclamantei.

După completarea dosarului de către

recurenta reclamantă cu înscrisurile

solicitate

(certificat de naștere, în copie legalizată, cu numele corect al mamei (B.

D.)

sau cu dovada schimbării numelui mamei reclamantei din Hangan în

Hanganu),

înscrisuri fără de care nu se putea soluționa cererea, întrucât nu se

putea

verifica faptul că B.Z. este descendent al unor foști cetățeni

români, și după primirea informațiilor solicitate, cererea recurentei reclamante

a fost analizată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie, ulterior fiind

emis și Ordinul nr. 388/P/2011 prin care a fost aprobată cererea de redobândire

a cetățeniei române.

Așadar nu poate fi avut în vedere un

eventual refuz nejustificat în accepțiunea Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, neexistând exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței

de a nu rezolva cererea unei persoane.

Înalta Curte reține inexistenta

refuzului nejustificat, în speța dedusă judecății, având în vedere faptul că

intimata-pârâtă, Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a parcurs toate

etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a solicitării de

redobândire a cetățeniei române formulate de către recurenta-reclamantă,

inclusiv în sensul emiterii și comunicării ordinului privind aprobarea

redobândirii cetățeniei române.

În virtutea principiului de drept „accesorium

sequitur principale”, dată fiind lipsa elementelor necesare reținerii vreunei

culpe procesuale în sarcina pârâtei pentru a fi îndeplinite condițiile art. 274

C. proc. civ., Înalta Curte reține că și sub acest aspect criticile formulate

de recurenta reclamantă nu pot fi primite, hotărârea instanței de fond fiind

legală și temeinică.

Pe de altă parte, depunerea cererii

de chemare în judecată la mai puțin de 5 luni de la depunerea cererii de

redobândire duce la concluzia că efectuarea la acel moment a cheltuielilor

determinate de promovarea prematură a acțiunii a fost total nejustificată.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate

și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală pe care o va menține.

II.2 Temeiul

legal al soluției instanței de recurs.

Având în vedere toate aceste

considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond

este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.Z.

împotriva sentinței nr. 2245 din 22 martie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 martie 2012.