ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1200/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. I.1. Procedura în fața primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 31 august 2010, reclamanta B.Z. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E.

în calitate de Președinte al Autorității Naționale pentru Cetățenie, solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâților să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâților la comunicarea, ulterior analizării cererii, a Ordinului de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâților să plătească, în solidar, suma de 100 de lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la data de 06 mai 2010, la biroul teritorial al A.N.C., primind număr de dosar 101152/2010 și deși a revenit cu mai multe cereri de urgentare a soluționării dosarului său, pârâta nu i-a comunicat niciun răspuns, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 14 1 din Legea nr. 21/1991 modificată, cât și prevederile art. 10 C.E.D.O. Prin întâmpinarea formulată la data de 31 octombrie 2011, pârâta A.N.C. a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetățenie sub nr. 101152/RD din 06 mai 2010 și că urmare a analizării cererii s-a solicitat completarea dosarului până la data de 23 aprilie 2011 cu mai multe documente necesare.

I.2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 2245 din 22 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că cererea reclamantei înregistrată la data de 06 mai 2010 a primit termen la Comisia pentru Cetățenie la data de 23 decembrie 2010, motivul nesoluționării acesteia la termen constând în necesitatea completării dosarului cu înscrisurile menționate prin adresa nr. 3256 din 31 ianuarie 2011. Reclamanta s-a conformat solicitărilor Comisiei pentru Cetățenie la data de 17 februarie 2011 și a depus documentele lipsă la autoritatea pârâtă, confirmând astfel lipsa acestora de la dosar.

Astfel, Curtea a apreciat că, în raport cu data introducerii acțiunii, 31 august 2010, la mai puțin de 5 luni de la data înregistrării dosarului reclamantei la A.N.C. (101152/RD din 06 mai 2010) și având în vedere necesitatea completării dosarului cu o serie de acte aflate în posesia reclamantei, în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. I.3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, cricând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin recursul său recurenta a invocat prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 modificată și completată, potrivit cărora „Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii” A precizat recurenta că prima instanța trebuia să acționeze A.N.C.

pentru faptul că nu i-a comunicat încă de la primirea dosarului faptul că este incomplet și a așteptat timp de 7 luni de la data depunerii, 6 mai 2011 până la data analizării de către comisie 23 decembrie 2010, încălcând astfel termenul de 5 luni de zile. A mai considerat recurenta că lipsa de la dosar a unor înscrisuri nu îi este imputabilă, pentru că nu i-a fost adus la cunoștință acest fapt iar pe de altă parte nici la data pronunțării sentinței dosarul nu era analizat, acest fapt întâmplându-se la data de 25 mai 2011, nu la data de 23 aprilie 2011. II.Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă și a dispozițiilor art. 394 1 C. proc.

civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incident, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. II.1 Argumente de fapt și de drept relevante. Cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de B.Z. a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie la data de 06 mai 2010. La doar 3 luni de la înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, respectiv la data de 31 august 2010, recurenta reclamantă a solicitat instanței de judecată să constate refuzul nejustificat de soluționare a cererii menționate. Înalta Curte reține că, în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în sensul art. 2 alin. (1) lit. (i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere data introducerii acțiunii, respectiv 31 august 2010 și necesitatea completării dosarului cu o serie de acte aflate în posesia reclamantei.

După completarea dosarului de către recurenta reclamantă cu înscrisurile solicitate (certificat de naștere, în copie legalizată, cu numele corect al mamei (B. D.) sau cu dovada schimbării numelui mamei reclamantei din Hangan în Hanganu), înscrisuri fără de care nu se putea soluționa cererea, întrucât nu se putea verifica faptul că B.Z. este descendent al unor foști cetățeni români, și după primirea informațiilor solicitate, cererea recurentei reclamante a fost analizată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie, ulterior fiind emis și Ordinul nr. 388/P/2011 prin care a fost aprobată cererea de redobândire a cetățeniei române. Așadar nu poate fi avut în vedere un eventual refuz nejustificat în accepțiunea Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, neexistând exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Înalta Curte reține inexistenta refuzului nejustificat, în speța dedusă judecății, având în vedere faptul că intimata-pârâtă, Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a solicitării de redobândire a cetățeniei române formulate de către recurenta-reclamantă, inclusiv în sensul emiterii și comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române. În virtutea principiului de drept „accesorium sequitur principale”, dată fiind lipsa elementelor necesare reținerii vreunei culpe procesuale în sarcina pârâtei pentru a fi îndeplinite condițiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte reține că și sub acest aspect criticile formulate de recurenta reclamantă nu pot fi primite, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

Pe de altă parte, depunerea cererii de chemare în judecată la mai puțin de 5 luni de la depunerea cererii de redobândire duce la concluzia că efectuarea la acel moment a cheltuielilor determinate de promovarea prematură a acțiunii a fost total nejustificată. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. II.2 Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.Z. împotriva sentinței nr. 2245 din 22 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.