ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3093/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții

de Apel, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14

decembrie 2010, reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea

Națională pentru Cetățenie și E.N., în calitate de Președinte a Autorității Naționale

pentru Cetățenie să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a soluționa

cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantului; să fie obligate pârâtele

să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a reclamantului de redobândire

a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

instanței; să fie obligate pârâtele să îi comunice reclamantului, ulterior analizării

cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării

cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv

sau negativ), respectiv să îl programeze pe reclamant pentru depunerea jurământului

de credință față de țară, în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire

a cetățeniei române; să fie obligate pârâtele să plătească în solidar suma de 100

RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de penalități de la data introducerii acțiunii

și până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În ședința publică din 8 iunie 2011, reprezentantul

pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția netimbrării capătului

de cerere privind acordarea de daune cominatorii.

2.Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 4081 din 8 iunie 2011

a Curții de Apel București, a fost admisă excepția netimbrării și, în consecință,

a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii.

Instanța a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru cetățenie

și E.N., Președintele Autorității Naționale Pentru Cetățenie, în sensul că au fost

obligați pârâții să soluționeze, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a prezentei hotărâri, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că este întemeiată excepția netimbrării capătului de cerere privind daunele

interese, întrucât la data înregistrării cererii pe rolul instanței, s-a stabilit,

în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 3 lit. m) din

Legea nr. 146/1997, obligația de a achita diferențe de taxă judiciară de timbru

în cuantum de 4 RON pe capătul de cerere vizând obligația de emitere a actului administrativ

și 39 RON pe capătul de cerere vizând daunele cominatorii, precum și timbru judiciar

în valoare de 1,80 RON în sarcina reclamantului, care a fost legal citat cu această

mențiune la domiciliul procesual ales.

La termenul de judecată din 8 iunie 2011,

Curtea a constatat că reclamantul, în mod nejustificat, nu a înțeles să se conformeze

dispoziției de a timbra integral acțiunea (depunând la introducerea acesteia doar

taxa judiciara de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,30 RON).

Față de aceste împrejurări, în temeiul

art. 20 alin. (1), (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare

de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea

acestei obligații de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

cererii, Curtea a dispus anularea ca netimbrat a capătului de cerere privind daunele

cominatorii.

Analizând, în rest, cererea de chemare

în judecată Curtea a reținut faptul că,

la

data de 21 iunie 2010, reclamantul B.V. a depus cerere de redobândire a cetățeniei

române, înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 102616/2010.

La data de 7 decembrie 2010, după expirarea

termenului de 5 luni de la înregistrarea cererii, prevăzut de art. 14

1

din Legea nr. 21/1991, reclamantul a formulat prezenta acțiune în justiție, invocând

refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române.

Față de aspectul că, într-adevăr, la data

depunerii acțiunii era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege (care însă are

doar un caracter de recomandare), iar reclamantul nu a făcut dovada că nesoluționarea

până la acest moment a cererii sale ar fi imputabilă pârâtei, ci, dimpotrivă, este

de notorietate faptul că pârâta se confruntă cu soluționarea unui număr extrem de

mare de cereri de redobândire a cetățeniei române formulate de către cetățenii moldoveni,

aspect pe care legiuitorul nu 1-a putut prevedea, Curtea a apreciat că nu este vorba

în cauză de un refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva cererea reclamantului,

în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Pe de altă parte, neputând fi ignorat dreptul

reclamantului la soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil, Curtea apreciază

întemeiată cererea de obligare a pârâtei să rezolve favorabil sau nu, după caz,

cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

pentru Cetățenie

Recurenta a criticat soluția instanței

de fond ca netemeinică și nelegală, arătând faptul că la data de 29 decembrie 2011

nu erau finalizate verificările mai sus menționate, în sensul că nu se primiseră

de la toate instituțiile abilitate informațiile solicitate, astfel încât depășirea

termenului de 5 luni prevăzut pentru verificarea îndeplinirii condițiilor se datorează

unor motive obiective.

S-a precizat faptul că Legea nr. 21/1991

republicată, nu stabilește un termen de soluționare a cererilor privind cetățenia

română, prevăzându-se doar că ordinul se emite numai după ce președintele acestei

autorități constată îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

II.

Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată

cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport

cu sentința atacată,

materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că reclamantul

s-a adresat pârâtului, manifestându-și voința de redobândire a cetățeniei române,

însă cererea sa, înregistrată la autoritatea pârâtă, a rămas fără soluționare efectivă,

împrejurare care este de natură a-1 afecta pe reclamant în soluționarea într-un

termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr.

554/2004.

Înalta Curte reține că în jurisprudența

constantă a C.E.D.O. se constată că prin Convenție se apără drepturi concrete și

efective, iar orice ingerință în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă

menținerii unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității

și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru

ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială și

exorbitantă.

Or, din această perspectivă Înalta

Curte reține că nesoluționarea cererii intimatului-reclamant, indiferent de motivația

autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat

de lege, privind posibilitatea redobândirii cetățeniei române.

Principiul legalității înseamnă, înainte

de toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile,

or în cauza de față Legea nr. 21/1991 a stabilit procedura ce trebuie urmată în

cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Înalta Curte constată că întotdeauna durata

rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa

cum a reținut în jurisprudența sa C.E.D.O., luând în considerare criteriile consacrate

de jurisprudența, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului

și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată.

În opinia Înaltei Curți litigiul născut

între reclamant și autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar

nesoluționarea cererii adresate instituție pârâte este de natură a crea o vătămare

într-un drept prevăzut de lege, drept la care reclamantul privește cu speranță legitimă.

Înalta Curte

nu poate primi apărarea formulată de recurent

în sensul că nu-i aparține culpa în rezolvarea cererii, întrucât instituția recurentă

a fost în culpă pentru nesoluționarea până la data introducerii acțiunii reclamantului

și trebuia să-și ia toate diligentele pentru a verifica stadiul cererii intimatului-reclamant.

Orice amânare în soluționarea cererii reclamantului

înseamnă depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art. 6

C.E.D.O.

Înalta Curte

are în vedere faptul că întreaga procedură

de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de

a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră

necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor

și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și

în actele internaționale.

Având în vedere aceste considerente, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței

nr. 4081 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012.