ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4154/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta I.A. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie

constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin

intermediul Direcției Cetățenie/Autorității Naționale pentru Cetățenie de a-i

soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea Comisiei pentru

Cetățenie/Autoritatea Națională pentru Cetățenie să procedeze la

analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de

zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii instanței, obligați

pârâtul/pârâții să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de

redobândire a cetățeniei romane prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data

analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (în cazul în

care avizul este pozitiv), respectiv să o programeze pentru depunerea

jurământului de credința față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii

ordinului de redobândire a cetățeniei române, și să oblige pârâtul/pârâții să

plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune

compensatorii de la data introducerii acțiunii și până la data

analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea cererii

s-a arătat că a formulat cerere pentru redobândirea cetățeniei române în anul

2010, aceasta nefiind soluționată până în prezent.

Prin Sentința civilă

nr. 4981 din 9 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis în parte, cererea formulată de reclamanta I.A.,

în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și

Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie - E.N., a obligat pârâta să

soluționeze cererea în termenul legal și să plătească reclamantei 4,3 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta a depus cerere de

redobândire a cetățeniei române în anul 2010, fiind înregistrată sub nr.

148045/RD/2010 iar aceasta nu a fost soluționată până în prezent, deși au

trecut mai mult de 5 luni de la data înregistrării cererii.

Împotriva hotărârii

instanțe de fond, pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și

Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie au declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod

greșit a interpretat și aplicat legea, întrucât instanța a admis în parte

acțiunea reclamantei, a obligat ANC să emită și să comunice reclamantei ordinul

de redobândire a cetățeniei române și să plătească reclamantei suma de 4,3 RON

de cheltuieli de judecată.

Cererea de

redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru

Cetățenie cu nr. 148045/RD din 06 octombrie 2010.

Potrivit art. 16

alin. (2) lit. c din Legea nr. 21/1991, președintele Comisiei pentru Cetățenie

are obligația să dispună fixarea termenului la care Comisia va verifica

îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române

potrivit art. 11, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării

cererii.

Astfel, Președintele

Comisiei pentru Cetățenie a stabilit prin rezoluție termenul pentru verificare

de către Comisie a cererii reclamantului la data de 27 ianuarie 2011, la mai

puțin de 5 luni de la înregistrarea cererii la Secretariatul Comisiei pentru

Cetățenie, așadar cu respectarea prevederilor legale.

Cererea nr.

148045/RD/2010 a fost analizată și avizată pozitiv la data de 19 octombrie

2011.

Prin urmare, termenul

la care face trimitere instanța de fond (art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004)

nu este aplicabil în ceea ce privește emiterea ordinului de redobândire a

cetățeniei române. Astfel, legiuitorul a stabilit că ordinul se emite doar

ulterior momentului în care președintele ANC a constatat personal că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Având în vedere că

instituția a depus toate diligentele pentru soluționarea rapidă a cererii de

redobândire a cetățeniei române, considerăm că nu se justifică obligarea

acesteia la plata cheltuielilor de judecată. În cauza de față nu se poate

susține că există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori o

tergiversare, pentru ca pârâta să fie în culpă procesuală, nefiind îndeplinite

condițiile legale pentru admiterea acestui capăt de cerere.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Așa cum în mod corect

a reținut prima instanță, cererea reclamantului a fost înregistrată la

Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 6 octombrie 2010.

În conformitate cu

art. 14

1

alin. (2) din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române s-a

stabilit ca termen de soluționare a cererilor termenul de 5 luni prevăzut de

lege.

Reclamanta, în data

de 30 iunie 2011 a revenit cu cerere de urgentare a soluționării dosarului.

Termenul de 5 luni

prevăzut de art. 14

1

din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data

înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei.

Față de situația de

fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la

momentul introducerii acțiunii, având în vedere cauzele obiective, poate fi

calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului

administrativ.

În cauza de față,

până la data pronunțării hotărârii judecătorești era împlinit termenul de 5 luni

prevăzut de lege pentru soluționarea acestora.

Prevederile art. 1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins

sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul

legitim poate fi atât privat cât și public”.

Așa cum corect a

reținut și instanța de fond, reclamanta-intimată s-a adresat în mai multe

rânduri, solicitând redobândirea cetățeniei române, în temeiul Legii nr.

21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Problema care se

impune a fi rezolvată în cauza de față este legată de termenul în care

autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei

române.

Potrivit art. 14

1

alin. (2) din Legea nr. 21/1991, autoritățile române trebuie să soluționeze

cererea în 5 luni.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că autoritatea pârâtă nu a respectat termenul de

soluționare, respectiv 5 luni de la înregistrarea cererii.

Înalta Curte nu poate

primi apărările formulate de recurenți privind faptul că legiuitorul nu prevede

un termen expres pentru emiterea ordinului, câtă vreme verificarea îndeplinirii

condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei trebuie să se

încadreze în 5 luni de la data înregistrării cererii, iar instituția recurentă

ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situației create

conform obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind

îndeplinirea atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale

omului.

Înalta Curte are în

vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se

subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul

și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept

suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților

fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile

internaționale la care România este parte.

Referitor la critica

privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că și aceasta este

nefondată, instanță de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata

cheltuielilor de judecată, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității

Naționale pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile nr. 4981 din 9 septembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM