ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4154/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta I.A.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin intermediul Direcției Cetățenie/Autorității Naționale pentru Cetățenie de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea Comisiei pentru Cetățenie/Autoritatea Națională pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii instanței, obligați pârâtul/pârâții să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei romane prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (în cazul în care avizul este pozitiv), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credința față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române, și să oblige pârâtul/pârâții să plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune compensatorii de la data introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea cererii s-a arătat că a formulat cerere pentru redobândirea cetățeniei române în anul 2010, aceasta nefiind soluționată până în prezent. Prin Sentința civilă nr. 4981 din 9 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte, cererea formulată de reclamanta I.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie - E.N., a obligat pârâta să soluționeze cererea în termenul legal și să plătească reclamantei 4,3 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta a depus cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2010, fiind înregistrată sub nr. 148045/RD/2010 iar aceasta nu a fost soluționată până în prezent, deși au trecut mai mult de 5 luni de la data înregistrării cererii.

Împotriva hotărârii instanțe de fond, pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a interpretat și aplicat legea, întrucât instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat ANC să emită și să comunice reclamantei ordinul de redobândire a cetățeniei române și să plătească reclamantei suma de 4,3 RON de cheltuieli de judecată.

Cererea de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie cu nr. 148045/RD din 06 octombrie 2010. Potrivit art. 16 alin. (2) lit. c din Legea nr. 21/1991, președintele Comisiei pentru Cetățenie are obligația să dispună fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 11, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii. Astfel, Președintele Comisiei pentru Cetățenie a stabilit prin rezoluție termenul pentru verificare de către Comisie a cererii reclamantului la data de 27 ianuarie 2011, la mai puțin de 5 luni de la înregistrarea cererii la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie, așadar cu respectarea prevederilor legale.

Cererea nr. 148045/RD/2010 a fost analizată și avizată pozitiv la data de 19 octombrie 2011. Prin urmare, termenul la care face trimitere instanța de fond (art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004) nu este aplicabil în ceea ce privește emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române. Astfel, legiuitorul a stabilit că ordinul se emite doar ulterior momentului în care președintele ANC a constatat personal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Având în vedere că instituția a depus toate diligentele pentru soluționarea rapidă a cererii de redobândire a cetățeniei române, considerăm că nu se justifică obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. În cauza de față nu se poate susține că există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori o tergiversare, pentru ca pârâta să fie în culpă procesuală, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acestui capăt de cerere.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, cererea reclamantului a fost înregistrată la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 6 octombrie 2010. În conformitate cu art. 14 1 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române s-a stabilit ca termen de soluționare a cererilor termenul de 5 luni prevăzut de lege. Reclamanta, în data de 30 iunie 2011 a revenit cu cerere de urgentare a soluționării dosarului.

Termenul de 5 luni prevăzut de art. 14 1 din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei. Față de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la momentul introducerii acțiunii, având în vedere cauzele obiective, poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ. În cauza de față, până la data pronunțării hotărârii judecătorești era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluționarea acestora.

Prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public”. Așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanta-intimată s-a adresat în mai multe rânduri, solicitând redobândirea cetățeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Problema care se impune a fi rezolvată în cauza de față este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române. Potrivit art. 14 1 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, autoritățile române trebuie să soluționeze cererea în 5 luni. Din actele și lucrările dosarului rezultă că autoritatea pârâtă nu a respectat termenul de soluționare, respectiv 5 luni de la înregistrarea cererii.

Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurenți privind faptul că legiuitorul nu prevede un termen expres pentru emiterea ordinului, câtă vreme verificarea îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei trebuie să se încadreze în 5 luni de la data înregistrării cererii, iar instituția recurentă ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situației create conform obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care România este parte. Referitor la critica privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că și aceasta este nefondată, instanță de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile nr. 4981 din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM