ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4433/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanții C.I. și C.V. au solicitat în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie constatarea

refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin intermediul Direcției

Cetățenie/Autorității Naționale pentru Cetățenie de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române, obligarea Comisiei pentru Cetățenie/Autoritatea

Națională pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii instanței, obligarea pârâtului să comunice,

ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen

de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a

cetățeniei române (în cazul în care avizul este pozitiv), respectiv să fie

programați pentru depunerea jurământului de credință față de

țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a

cetățeniei române, și să oblige pârâtul să plătească suma de 100 RON pe

fiecare zi de întârziere cu titlu de daune compensatorii de la data

introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării cererii de

redobândire a cetățeniei române.

În motivarea în fapt a

cererii, reclamanții au arătat că au formulat cerere de redobândire a cetățeniei

române în anul 2010 și nici până în prezent nu a fost soluționată.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4776 din 26

noiembrie 2010 a admis în parte,

cererea formulată de

reclamanții C.I. și

C.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie pe care

a obligat-o să soluționeze cererea.

Totodată, a obligat pârâta

să plătească reclamanților 4,3 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță, evocând prevederile Capitolului III din Legea nr. 21/1991

a cetățeniei române, modificată, respectiv art. 12-21, a

apreciat că

tăcerea administrației după expirarea termenelor legale impune obligarea acesteia

la soluționarea cererii.

Cu privire

la penalitățile de 100 RON/zi de întârziere, Curtea a apreciat că nu se pot acorda

de la data introducerii acțiunii așa cum au solicitat reclamanții, pentru că

pârâta nu a fost obligată să soluționeze cererea.

Națională pentru Cetățenie

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care

a solicitat, în principal admiterea excepției de prematuritate a acțiunii

și ,pe cale de consecință, modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii ca prematură și, în subsidiar, modificarea sa în parte, în sensul

respingerii capetelor de cerere din acțiunea introductivă.

În motivarea căii de atac,

recurenta a susținut că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și cu aplicarea greșită

a legii, invocând în drept motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și

pct. 9 C. proc. civ.

S-au formulat, în esență,

următoarele critici de nelegalitate:

3.1. Argumentele reținute

de judecătorul fondului pentru admiterea capetelor de cerere se reduc la două fraze,

lipsind motivația pentru care au fost înlăturate apărările sale.

3.2. Instanța de

fond nu a pus în dezbatrea părților excepția de prematuritate a introducerii

cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, încălcând în acest mod principiul

contradictorialității, ocazie cu care reiterează în fața instanței

de recurs această excepție.

3.3. Nu se poate reține

în sarcina recurentei un refuz nejustificat de soluționare a cererii, câtă

vreme cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 29 aprilie 2010,

cu două luni înainte de înregistrarea cererii la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie

care s-a realizat la data de 08 septembrie 2010.

În cauză nu este probată

culpa procesuală a recurentei , după cum impun prevederile art. 274 C. proc.

civ., pentru a se putea acorda reclamantului cheltuieli de judecată.

Intimații-reclamanți

nu a formulat întâmpinare, dar au depus la dosar ordinul din 11 martie 2011 emis

de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, de unde

rezultă că cererile de redobândire a cetățeniei române le-au fost aprobate,

precum și practică judiciară de speță.

Cu ocazia dezbaterilor,

Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în promovarea

căii de atac, în raport de înscrisul nou depus în recurs de către intimați.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza

și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu motivele invocate de reucurentă și cu înscrisul nou depus în recurs, cât

și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

va respinge recursul ca lipsit de interes.

Mai înainte

de a păși la examinarea legalității soluției de admitere a cererii deduse judecății,

prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune

a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii și față de înscrisul nou depus

în recurs de către intimați,

subzistă condiția interesului recurentei-pârâte

în promovarea căii de atac.

Interesul constituie

una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în

momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în

judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

Interesul trebuie

să fie legitim, personal, născut și actual.

În speță, obiectul

principal al acțiunii constă în obligarea autorității pârâte să analizeze

cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române.

Potrivit înscrisului

depus la dosarul de recurs de către intimați, în speță, o

rdinul din 11 martie 2011

emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie,

rezultă că cererile formulate de intimații-reclamanți de redobândire a

cetățeniei române au fost aprobate.

Așadar, Înalta

Curte constată că interesul recurentei-pârâte

Autoritatea Națională

pentru Cetățenie

în promovarea căii de atac nu mai este actual, iar lipsa interesului

în promovarea oricărei forme procedurale reprezintă o excepție de fond, peremptorie

absolută, astfel că, sancțiunea care decurge din aceasta este aceea de respingere

a recursului pentru lipsă de interes.

În acest context,

urmează ca recursul să fie respins ca lipsit de interes.

adoptate în recurs

Pentru toate

cele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 4776

din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2011.