ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4433/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.I. și C.V.

au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin intermediul Direcției Cetățenie/Autorității Naționale pentru Cetățenie de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea Comisiei pentru Cetățenie/Autoritatea Națională pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, obligarea pârâtului să comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (în cazul în care avizul este pozitiv), respectiv să fie programați pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române, și să oblige pârâtul să plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune compensatorii de la data introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că au formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2010 și nici până în prezent nu a fost soluționată. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4776 din 26 noiembrie 2010 a admis în parte, cererea formulată de reclamanții C.I. și C.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie pe care a obligat-o să soluționeze cererea. Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamanților 4,3 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, evocând prevederile Capitolului III din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, modificată, respectiv art. 12-21, a apreciat că tăcerea administrației după expirarea termenelor legale impune obligarea acesteia la soluționarea cererii.

Cu privire la penalitățile de 100 RON/zi de întârziere, Curtea a apreciat că nu se pot acorda de la data introducerii acțiunii așa cum au solicitat reclamanții, pentru că pârâta nu a fost obligată să soluționeze cererea. 3. Recursul pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care a solicitat, în principal admiterea excepției de prematuritate a acțiunii și ,pe cale de consecință, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prematură și, în subsidiar, modificarea sa în parte, în sensul respingerii capetelor de cerere din acțiunea introductivă. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. și cu aplicarea greșită a legii, invocând în drept motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și pct. 9 C. proc. civ. S-au formulat, în esență, următoarele critici de nelegalitate: 3.1. Argumentele reținute de judecătorul fondului pentru admiterea capetelor de cerere se reduc la două fraze, lipsind motivația pentru care au fost înlăturate apărările sale. 3.2. Instanța de fond nu a pus în dezbatrea părților excepția de prematuritate a introducerii cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, încălcând în acest mod principiul contradictorialității, ocazie cu care reiterează în fața instanței de recurs această excepție. 3.3.

Nu se poate reține în sarcina recurentei un refuz nejustificat de soluționare a cererii, câtă vreme cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 29 aprilie 2010, cu două luni înainte de înregistrarea cererii la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie care s-a realizat la data de 08 septembrie 2010. În cauză nu este probată culpa procesuală a recurentei , după cum impun prevederile art. 274 C. proc. civ., pentru a se putea acorda reclamantului cheltuieli de judecată. 4. Apărările intimaților-reclamanți Intimații-reclamanți nu a formulat întâmpinare, dar au depus la dosar ordinul din 11 martie 2011 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, de unde rezultă că cererile de redobândire a cetățeniei române le-au fost aprobate, precum și practică judiciară de speță.

Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac, în raport de înscrisul nou depus în recurs de către intimați. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de reucurentă și cu înscrisul nou depus în recurs, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca lipsit de interes. Mai înainte de a păși la examinarea legalității soluției de admitere a cererii deduse judecății, prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii și față de înscrisul nou depus în recurs de către intimați, subzistă condiția interesului recurentei-pârâte în promovarea căii de atac.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei. Interesul trebuie să fie legitim, personal, născut și actual. În speță, obiectul principal al acțiunii constă în obligarea autorității pârâte să analizeze cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române. Potrivit înscrisului depus la dosarul de recurs de către intimați, în speță, o rdinul din 11 martie 2011 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, rezultă că cererile formulate de intimații-reclamanți de redobândire a cetățeniei române au fost aprobate.

Așadar, Înalta Curte constată că interesul recurentei-pârâte Autoritatea Națională pentru Cetățenie în promovarea căii de atac nu mai este actual, iar lipsa interesului în promovarea oricărei forme procedurale reprezintă o excepție de fond, peremptorie absolută, astfel că, sancțiunea care decurge din aceasta este aceea de respingere a recursului pentru lipsă de interes. În acest context, urmează ca recursul să fie respins ca lipsit de interes. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate cele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 4776 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.