ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4919/2011

Prin Sentința nr. 659 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta C.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, prin care a solicitat să se constate: - refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; - obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; - obligarea pârâtei să emită și să comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române, respectiv programarea pentru depunerea jurământului de credință față de țară, în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române; - obligarea pârâtei la plata suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune interese de la data introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetățenie sub nr. 8271/RD/2010 și a fost avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie la data de 20 octombrie 2010, ulterior, prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 299/P din 16 decembrie 2010, privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru mai multe persoane, fiind admisă și cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, acesta figurând la poziția 130 din Anexa nr. 1. Față de aceste împrejurări, Curtea de apel a apreciat că cererea reclamantei de analizare și avizare a cererii, semnare a Ordinului și comunicare apare ca fiind rămasă fără obiect, comunicarea realizându-se prin publicarea în M. Of.

al României. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea a apreciat că această cerere este neîntemeiată, reținând, pe de-o parte că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui refuz nejustificat din partea pârâtei de a soluționa cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, în condițiile în care, pârâta a emis Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 299/P din 16 decembrie 2010, prin care reclamantei i s-a aprobat cererea, sub acest aspect neputând fi reținută nici culpa procesuală a pârâtei, iar pe de altă parte, cererea reclamantei a fost soluționată înaintea primului termen de judecată acordat. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta C.L., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului, se arată, în esență, că în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii, atâta timp cât nu a fost soluționată în termenul expres prevăzut de lege de maxim 5 luni pentru soluționarea acesteia, respectiv 30 zile de la expirarea celor 5 luni, pentru emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei la acordarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat dar și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. Recurenta-reclamantă C.L. a investit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect, în esență, constatarea refuzului nejustificat al pârâților de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române obligarea acestei autorități la analizarea/avizarea cererii sale în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române la sediul ales în 30 de zile de la avizare, precum și programarea la depunerea jurământului de credință în 30 de zile de la emiterea ordinului, cu daune interese către intimatul-reclamant de 100 RON pe fiecare zi de întârziere și cheltuieli de judecată.

Din probele administrate, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 17 martie 2010, iar la data de 16 decembrie 2010, Președintele ANC a emis Ordinul nr. 299/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei române unui număr de 454 persoane, recurenta C.L. figurând în Anexa nr. 1 (persoane care solicită redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate), la poziția 130, ordin ce a fost comunicat recurentei, la domiciliul din străinătate.

Este real că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, cererea de redobândire a cetățeniei române trebuie analizată în termen de 5 luni de la data înregistrării acesteia la comisia pentru cetățenie din cadrul ANCR, însă recurenta-reclamantă interpretează în mod greșit aceste dispoziții legale, în condițiile în care termenul de 5 luni prevăzut de legiuitor privește perioada în care se verifică cererea de către Comisia pentru Cetățenie, sub aspectul îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, cum ar fi cea de avizare a cererii sau de emitere a ordinului de către președintele A.N.C.

La fel ca și judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că nu sunt întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice pârâte ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, constând în „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, criticile recurentei fiind lipsite de obiectivitate. În concluzie, dată fiind lipsa elementelor necesare reținerii vreunei culpe procesuale în sarcina pârâtei, pentru a fi îndeplinite condițiile art. 274 C. proc. civ., în mod corect a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L. împotriva Sentinței nr. 659 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011. Procesat de GGC - DG