ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5616/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta N.S.

a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; obligarea pârâtei să-i emită și să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă avizul este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtei să plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtului să-i acorde 1.000 RON cu titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române din anul 2003, iar la data de 23 iunie 2010 a solicitat urgentarea dosarului și informații concrete cu privire la modul în care se lucrează la această cerere. Prin Sentința civilă nr. 444 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta N.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca neîntemeiată și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 20 septembrie 2010 a fost avizată pozitiv cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, cerere care a fost aprobată prin Ordinul Președintelui ANC nr. 168/P/29 octombrie 2010, fiind neîntemeiată susținerea reclamantei că ar fi vorba despre un refuz nejustificat al pârâtei de a emite și comunica ordinul de redobândire a cetățeniei române, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004. Cât privește solicitarea de obligare a pârâtei să o programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară, în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române, s-a constatat că și aceasta este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a solicitat redobândirea cetățeniei cu menținerea domiciliului în străinătate, situație în care va depune jurământul de credință în fața șefului misiunii diplomatice a României din Moldova.

Instanța de fond a mai reținut că, deși reclamanta face referire în acțiune la un prejudiciu moral pe care pretinde că l-a suferit prin nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române timp de mai mulți ani, nu probează existența acestui prejudiciu, deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ. potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta N.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, precum și redobândirea acesteia.

Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 36/2009 aceasta a menționat în art. 4 obligația "verificării îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de zile de la data înregistrării cererii." Recurenta mai susține că deși pârâta a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare prin avizarea pozitivă a cererii, respectiv prin emiterea Ordinului de redobândire a cetățeniei române din data de 29 septembrie 2010, verificarea legalității se raportează la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și nu la momentul primirii citației de către pârâtă cu atât mai mult cu cât termenele de judecată sunt de peste 6 luni de zile, iar citația se trimite mult după data introducerii acțiunii.

Se mai precizează că instanța avea obligația să se raporteze la data de 08 iulie 2010 și să verifice dacă era soluționată cererea la această dată și în raport cu acest aspect trebuia să constate faptul că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată în temeiul prevederilor art. 274 - 275 C. proc. civ. și nu să respingă acțiunea ca neîntemeiată. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin O.U.G. nr. 5/2010 s-a dispus înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, instituție menită a asigura și a aplica procedura legală de acordare, redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române, devenită operațională în luna august 2010, conform art 11 din ordonanță. Cererea recurentei-reclamante privind redobândirea cetățeniei române ce a format obiectul dosarului nr. 10127/RD/2003, a fost preluată de către Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în temeiul dispozițiilor art. 17 din O.U.G.

nr. 5/2010 conform cărora „cererile de acordare, redobândire, renunțare sau retragere a cetățeniei române aflate în curs de soluționare la Direcția cetățenie din cadrul Ministerului Justiției se transferă Autorității, iar soluționarea acestora se va realiza potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 21/1991, republicată astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanță de urgență." Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că Autoritatea Națională pentru cetățenie și-a îndeplinit toate obligațiile legale în cadrul procedurii administrative având ca obiect cererea recurentei-reclamante de redobândire a cetățeniei române, în ordinea și termenele stipulate de Lege, respectiv a preluat spre soluționare dosarul administrativ, președintele Comisiei pentru Cetățenie a solicitat relații autorităților abilitate în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, fixând totodată termenul la care Comisia a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) și e), avizând pozitiv cererea la 20 septembrie 2010, ulterior fiind emis și comunicat Ordinul privind aprobarea redobândirii cetățeniei române nr. 168/P/29 octombrie 2010. Raportat la această situație de fapt, instanța de fond, în mod temeinic și legal,

având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată „constatarea refuzului nejustificat", a apreciat că nu poate fi vorba de „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea" menționată, din partea Autorității Naționale pentru Cetățenie, și în consecință nu se poate constata refuzul nejustificat în sensul prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată instanța de fond în mod corect a respins solicitarea de obligare a intimatei-pârâte la programarea recurentei-reclamante în vederea depunerii jurământului „în maxim 30 de zile", având în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 21/1991, republicată. Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea cetățeniei române, termenul legal pentru depunerea jurământului este de 3 luni de la comunicarea Ordinului de acordare sau redobândire a cetățeniei române.

Deoarece recurenta-reclamantă a solicitat redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate, aceasta urma să depună jurământul de credință față de România în fața șefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată. Prin urmare, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului, cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, la cererea formulată de petentă în acest sens, în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului, și nu a Autorității Naționale pentru Cetățenie. Intimata-pârâtă, Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române formulate de către recurenta-reclamantă, inclusiv în sensul emiterii și comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române.

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată”. În cauza dedusă judecății, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 8 iulie 2010 invocând existența unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte, prin nesoluționarea, în termen rezonabil, a cererii de redobândire a cetățeniei române.

Până la primul termen de judecată de la 25 ianuarie 2011 autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că la 20 septembrie 2010 cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv. În acest context, în mod corect, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a constatat că obiectul pretențiilor deduse judecății a fost realizat pronunțând și soluția, ca atare. Dezlegarea dată de către instanță acțiunii face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., neputându-se reține o „cădere în pretenții" a pârâtului, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetățeniei, înainte de primul termen de judecată practic instanța nu mai putea constata o culpă a autorității reprezentată de „refuzul nejustificat" de a da curs pretențiilor reclamantului.

Prin urmare, demersul judiciar al reclamantei, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea pretențiilor deduse judecății și, prin urmare nici nu o putea obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție sau de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamantă. Atâta vreme cât prin prevederile art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult, că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată a fost soluționată favorabil la ședința Comisiei, care a avut loc înainte de termenul de judecată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de N.S., împotriva Sentinței civile nr. 444 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.