ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5616/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta N.S. a

chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie solicitând

constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtei să procedeze la

analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen

de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; obligarea pârâtei

să-i emită și să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire

a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la

sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii

de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă avizul este pozitiv sau

negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credință

față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a

cetățeniei române; obligarea pârâtei să plătească suma de 100 RON pe fiecare zi

de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acțiunii și

până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române;

obligarea pârâtului să-i acorde 1.000 RON cu titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii

a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române din anul 2003,

iar la data de 23 iunie 2010 a solicitat urgentarea dosarului și informații

concrete cu privire la modul în care se lucrează la această cerere.

Prin Sentința civilă

nr. 444 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta N.S., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca

neîntemeiată și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor

de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că la data de 20 septembrie 2010 a

fost avizată pozitiv cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române,

cerere care a fost aprobată prin Ordinul Președintelui ANC nr. 168/P/29 octombrie

2010, fiind neîntemeiată susținerea reclamantei că ar fi vorba despre un refuz

nejustificat al pârâtei de a emite și comunica ordinul de redobândire a

cetățeniei române, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004.

Cât privește

solicitarea de obligare a pârâtei să o programeze pentru depunerea jurământului

de credință față de țară, în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de

redobândire a cetățeniei române, s-a constatat că și aceasta este neîntemeiată,

având în vedere că reclamanta a solicitat redobândirea cetățeniei cu menținerea

domiciliului în străinătate, situație în care va depune jurământul de credință

în fața șefului misiunii diplomatice a României din Moldova.

Instanța de fond a

mai reținut că, deși reclamanta face referire în acțiune la un prejudiciu moral

pe care pretinde că l-a suferit prin nesoluționarea cererii de redobândire a

cetățeniei române timp de mai mulți ani, nu probează existența acestui

prejudiciu, deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu dispozițiile art.

1169 C. civ. potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie

să o dovedească.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta N.S. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra

Cetățeniei, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un

termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei

sale, precum și redobândirea acesteia.

Prin intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 36/2009 aceasta a menționat în art. 4 obligația

"verificării îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii

cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de zile de la data

înregistrării cererii."

Recurenta mai susține

că deși pârâta a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare prin avizarea

pozitivă a cererii, respectiv prin emiterea Ordinului de redobândire a

cetățeniei române din data de 29 septembrie 2010, verificarea legalității se

raportează la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și nu la

momentul primirii citației de către pârâtă cu atât mai mult cu cât termenele de

judecată sunt de peste 6 luni de zile, iar citația se trimite mult după data

introducerii acțiunii.

Se mai precizează că

instanța avea obligația să se raporteze la data de 08 iulie 2010 și să verifice

dacă era soluționată cererea la această dată și în raport cu acest aspect

trebuia să constate faptul că cererea de chemare în judecată a rămas fără

obiect și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată în temeiul

prevederilor art. 274 - 275 C. proc. civ. și nu să respingă acțiunea ca

neîntemeiată.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Prin O.U.G. nr.

5/2010 s-a dispus înființarea, organizarea și funcționarea Autorității

Naționale pentru Cetățenie, instituție menită a asigura și a aplica procedura

legală de acordare, redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române,

devenită operațională în luna august 2010, conform art 11 din ordonanță.

Cererea

recurentei-reclamante privind redobândirea cetățeniei române ce a format

obiectul dosarului nr. 10127/RD/2003, a fost preluată de către Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, în temeiul dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr.

5/2010 conform cărora „cererile de acordare, redobândire, renunțare sau

retragere a cetățeniei române aflate în curs de soluționare la Direcția

cetățenie din cadrul Ministerului Justiției se transferă Autorității, iar

soluționarea acestora se va realiza potrivit procedurii prevăzute de Legea nr.

21/1991, republicată astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanță de

urgență."

Din actele și

lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că Autoritatea Națională

pentru cetățenie și-a îndeplinit toate obligațiile legale în cadrul procedurii

administrative având ca obiect cererea recurentei-reclamante de redobândire a

cetățeniei române, în ordinea și termenele stipulate de Lege, respectiv a

preluat spre soluționare dosarul administrativ, președintele Comisiei pentru Cetățenie

a solicitat relații autorităților abilitate în conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, fixând totodată

termenul la care Comisia a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor

prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) și e), avizând

pozitiv cererea la 20 septembrie 2010, ulterior fiind emis și comunicat Ordinul

privind aprobarea redobândirii cetățeniei române nr. 168/P/29 octombrie 2010.

Raportat la această

situație de fapt, instanța de fond, în mod temeinic și legal, având în vedere

obiectul cererii de chemare în judecată „constatarea refuzului

nejustificat", a apreciat că nu poate fi vorba de „exprimarea explicită cu

exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea" menționată, din partea

Autorității Naționale pentru Cetățenie, și în consecință nu se poate constata

refuzul nejustificat în sensul prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr.

554/2004.

Înalta Curte constată

instanța de fond în mod corect a respins solicitarea de obligare a

intimatei-pârâte la programarea recurentei-reclamante în vederea depunerii

jurământului „în maxim 30 de zile", având în vedere dispozițiile art. 20

din Legea nr. 21/1991, republicată.

Potrivit art. 20

alin. (2) din Legea cetățeniei române, termenul legal pentru depunerea

jurământului este de 3 luni de la comunicarea Ordinului de acordare sau

redobândire a cetățeniei române. Deoarece recurenta-reclamantă a solicitat

redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate,

aceasta urma să depună jurământul de credință față de România în fața șefului

misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu

prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată.

Prin urmare,

efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului,

cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, la cererea

formulată de petentă în acest sens, în termen de 3 luni de la data comunicării

ordinului, și nu a Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Intimata-pârâtă,

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a parcurs toate etapele prevăzute de

lege în cadrul procedurii de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei

române formulate de către recurenta-reclamantă, inclusiv în sensul emiterii și

comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. „Partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.

De la această regulă

există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit

cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile

reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară

numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată”.

În cauza dedusă

judecății, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 8

iulie 2010 invocând existența unui refuz nejustificat din partea autorității

pârâte, prin nesoluționarea, în termen rezonabil, a cererii de redobândire a

cetățeniei române.

Până la primul termen

de judecată de la 25 ianuarie 2011 autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare și

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că la 20

septembrie 2010 cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv.

În acest context, în

mod corect, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a constatat că obiectul

pretențiilor deduse judecății a fost realizat pronunțând și soluția, ca atare.

Dezlegarea dată de către instanță acțiunii face imposibilă aplicarea

dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., neputându-se reține o

„cădere în pretenții" a pârâtului, având în vedere că prin avizarea

favorabilă a cererii de redobândire a cetățeniei, înainte de primul termen de judecată

practic instanța nu mai putea constata o culpă a autorității reprezentată de

„refuzul nejustificat" de a da curs pretențiilor reclamantului.

Prin urmare, demersul

judiciar al reclamantei, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o

hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea

pretențiilor deduse judecății și, prin urmare nici nu o putea obliga pe aceasta

la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție

sau de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamantă.

Atâta vreme cât prin

prevederile art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut pretențiile la

prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată,

cu atât mai mult, că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată a

fost soluționată favorabil la ședința Comisiei, care a avut loc înainte de

termenul de judecată.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de N.S., împotriva Sentinței civile nr. 444 din 25 ianuarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.