ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3995/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, să se constate refuzul nejustificat al acesteia de a soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâtei să emită și să comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române; să fie obligată pârâta să îi plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române pe data 24 martie 2010 la autoritatea pârâtă, iar în data de 26 mai 2010 a depus o cerere de urgentare a soluționării acesteia. A susținut că periodic s-a interesat pentru aflarea stadiului în care se află cererea sa, însă a primit mereu același răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât cererea reclamantului a fost analizată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din 18 octombrie 2010, iar ulterior, prin Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 168/P din 29 octombrie 2010 cererea reclamantului a fost aprobată, urmând ca acesta să depună jurământul de credință prevăzut de art. 20 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, în fața șefului misiunii diplomatice a României la Chișinău, întrucât a solicitat dobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate, respectiv în Republica Moldova.

Totodată, pârâta a arătat că la data de 31 august 2010 când a fost stabilit termenul pentru analizarea cererii reclamantului nu erau încă finalizate verificările pe care autoritatea le efectuează cu privire la fiecare cerere de acordare sau redobândire a cetățeniei române și care sunt impuse de art. 8 lit. b) și e) la care face trimitere art. 11 din Legea nr. 21/1991, în sensul că nu erau primite informațiile solicitate și din acest motiv cererea nu a putut fi soluționată de către Comisie la acea dată. În concluzie, a cerut să se constate că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv înainte de primul termen de judecată fixat în cauză, caz în care nu există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul prevăzut de lege.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 4498 din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect, a respins cererea privind daunele interese, ca neîntemeiată, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 16,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că cererea reclamantului a fost analizată și avizată pozitiv în timpul soluționării prezentei cauze, la data de 18 octombrie 2010, fiind emis și Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 168/P din 29 octombrie 2010, prin care cererea reclamantului a fost aprobată, urmând ca acesta să depună jurământul de credință prevăzut de art. 20 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, iar în raport de faptul că a fost soluționată efectiv cererea reclamantului privind redobândirea cetățeniei române, a constatat că cererea privind obligarea autorității pârâte la plata unor daune pentru întârziere apare ca neîntemeiată, făcând aplicarea prevederilor art. 274 C. proc.

civ. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea pentru Cetățenie, criticând-o în privința obligării la plata cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență, că deși prima instanța a respins acțiunea ca rămasă fără obiect, a obligat autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, fără ca această soluție să fie argumentată, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Recurentul a susținut că doctrina și jurisprudența în materie sunt unanime, în sensul că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Or, câtă vreme cererea reclamantului a fost analizată și avizată pozitiv de către Comisia pentru Cetățenie la data de 18 octombrie 2010, iar la data de 29 octombrie 2010 a fost emis și Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 168/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru reclamant rezultă că a fost respectată procedura specială prevăzută de Legea nr. 21/1991. Faptul că soluționarea cererii reclamantului a avut loc în timpul procesului nu poate atrage obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care, așa cum a arătat și în întâmpinare, la data de 31 august 2010 când a fost stabilit termenul pentru analizarea cererii reclamantului nu erau încă finalizate verificările impuse de lege, în sensul că nu erau primite relațiile solicitate.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs Înalta Curte constată că intimatul-reclamant a supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei române, precum și obligarea acesteia la soluționarea cererii sale, constând în analizarea acesteia, respectiv emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române, comunicarea acestuia și efectuarea demersurilor în sensul programării sale pentru depunerea jurământului.

Prima instanță a respins ca rămasă fără obiect acțiunea, dat fiind faptul că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv, obligând însă autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată. Înalta Curte constată că intimatul-reclamant s-a adresat autorității recurente în vederea redobândirii cetățeniei române la data de 24 martie 2010, iar cererea sa a fost avizată de către Comisia pentru Cetățenie în data de 18 octombrie 2010. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții, iar la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Potrivit dispozițiilor art. 275 din același cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. În speță, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în data de 24 martie 2010 conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și, întrucât nu a fost soluționată în termenul legal, s-a adresat instanței judecătorești la data de 23 iulie 2010. Într-adevăr, la data de 18 octombrie 2010 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie din cadrul autorității pârâte, însă soluționarea cererii s-a realizat după formularea acțiunii de către intimatul-reclamant și după ce, anterior introducerii acțiunii, formulase, pe cale administrativă, încă un memoriu de urgentare a soluționării cererii sale.

Prin urmare, aplicarea dispozițiilor art. 275 C. proc. civ. nu are consecința juridică pretinsă de recurent, exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, întrucât este incidentă ipoteza ultimă a normei legale, de exceptare de la exonerarea cheltuielilor de judecată, pentru existența de drept în întârziere înainte de cererea de chemare în judecată. Așadar, dispozițiile art. 274 din C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima instanță care, deși a respins acțiunea ca lipsită de obiect, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, culpa sa procesuală constând în nederularea procedurii înăuntrul unui termen rezonabil, fapt ce a determinat formularea acțiunii în justiție și, implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.

Altfel spus, chiar dacă acțiunea reclamantului a fost respinsă ca rămasă fără obiect, nu înseamnă că autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenții, în condițiile în care „pretențiile” deduse judecății au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii pe parcursul judecății cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiției sale. În fine, Înalta Curte constată că nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu este întemeiată, pentru că în considerentele sentinței sunt expuse în mod logic și convingător argumentele care au fundamentat soluția pronunțată, printre care regăsindu-se și mențiunea că cererea reclamantului a fost avizată în timpul procesului, deci după înregistrarea demersului judiciar, fiind respectate astfel pe deplin cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 4498 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.