ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3995/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie,

să se constate refuzul nejustificat al acesteia de a soluționa cererile de

redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtei să procedeze la

analizarea/avizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române în termen de

maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea

pârâtei să emită și să comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de

redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire la sediul ales, în termen de maxim 30 zile de la data

analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă

acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea

jurământului de credință față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii

ordinului de redobândire a cetățeniei române; să fie obligată pârâta să îi

plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune

interese, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului

de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei

române pe data 24 martie 2010 la autoritatea pârâtă, iar în data de 26 mai 2010

a depus o cerere de urgentare a soluționării acesteia. A susținut că periodic

s-a interesat pentru aflarea stadiului în care se află cererea sa, însă a

primit mereu același răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât cererea

reclamantului a fost analizată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie

în ședința din 18 octombrie 2010, iar ulterior, prin Ordinul președintelui

Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 168/P din 29 octombrie 2010 cererea

reclamantului a fost aprobată, urmând ca acesta să depună jurământul de

credință prevăzut de art. 20 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, în fața șefului misiunii diplomatice a României la Chișinău,

întrucât a solicitat dobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în

străinătate, respectiv în Republica Moldova.

Totodată, pârâta a

arătat că la data de 31 august 2010 când a fost stabilit termenul pentru

analizarea cererii reclamantului nu erau încă finalizate verificările pe care

autoritatea le efectuează cu privire la fiecare cerere de acordare sau

redobândire a cetățeniei române și care sunt impuse de art. 8 lit. b) și e) la

care face trimitere art. 11 din Legea nr. 21/1991, în sensul că nu erau primite

informațiile solicitate și din acest motiv cererea nu a putut fi soluționată de

către Comisie la acea dată. În concluzie, a cerut să se constate că cererea

reclamantului a fost avizată pozitiv înainte de primul termen de judecată fixat

în cauză, caz în care nu există un refuz nejustificat de soluționare a unei

cereri, în sensul prevăzut de lege.

instanțe

Prin Sentința nr.

4498 din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant

ca rămasă fără obiect, a respins cererea privind daunele interese, ca

neîntemeiată, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 16,3 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că cererea reclamantului

a fost analizată și avizată pozitiv în timpul soluționării prezentei cauze, la

data de 18 octombrie 2010, fiind emis și Ordinul președintelui Autorității

Naționale pentru Cetățenie nr. 168/P din 29 octombrie 2010, prin care cererea

reclamantului a fost aprobată, urmând ca acesta să depună jurământul de

credință prevăzut de art. 20 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, iar în raport de faptul că a fost soluționată efectiv cererea

reclamantului privind redobândirea cetățeniei române, a constatat că cererea

privind obligarea autorității pârâte la plata unor daune pentru întârziere

apare ca neîntemeiată, făcând aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Autoritatea pentru Cetățenie, criticând-o în privința

obligării la plata cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta a arătat, în esență, că deși prima instanța a respins acțiunea

ca rămasă fără obiect, a obligat autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de

judecată, fără ca această soluție să fie argumentată, conform art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul a susținut

că doctrina și jurisprudența în materie sunt unanime, în sensul că fundamentul

acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții

care a pierdut procesul.

Or, câtă vreme

cererea reclamantului a fost analizată și avizată pozitiv de către Comisia

pentru Cetățenie la data de 18 octombrie 2010, iar la data de 29 octombrie 2010

a fost emis și Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr.

168/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru reclamant rezultă

că a fost respectată procedura specială prevăzută de Legea nr. 21/1991.

Faptul că

soluționarea cererii reclamantului a avut loc în timpul procesului nu poate

atrage obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile

în care, așa cum a arătat și în întâmpinare, la data de 31 august 2010 când a

fost stabilit termenul pentru analizarea cererii reclamantului nu erau încă

finalizate verificările impuse de lege, în sensul că nu erau primite relațiile

solicitate.

Prin întâmpinare,

intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs

Înalta Curte constată

că intimatul-reclamant a supus controlului exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea

sa de redobândire a cetățeniei române, precum și obligarea acesteia la

soluționarea cererii sale, constând în analizarea acesteia, respectiv emiterea

ordinului de redobândire a cetățeniei române, comunicarea acestuia și

efectuarea demersurilor în sensul programării sale pentru depunerea jurământului.

Prima instanță a

respins ca rămasă fără obiect acțiunea, dat fiind faptul că cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost examinată și avizată

pozitiv, obligând însă autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte constată

că intimatul-reclamant s-a adresat autorității recurente în vederea

redobândirii cetățeniei române la data de 24 martie 2010, iar cererea sa a fost

avizată de către Comisia pentru Cetățenie în data de 18 octombrie 2010.

În conformitate cu dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile de judecată sunt suportate de

partea care cade în pretenții, iar la baza răspunderii pentru plata

cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Potrivit

dispozițiilor art. 275 din același cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi

de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de

chemarea în judecată”.

În speță, reclamantul

a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în data de 24 martie 2010

conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și, întrucât nu a fost soluționată în

termenul legal, s-a adresat instanței judecătorești la data de 23 iulie 2010.

Într-adevăr, la data

de 18 octombrie 2010 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv

de Comisia pentru cetățenie din cadrul autorității pârâte, însă soluționarea

cererii s-a realizat după formularea acțiunii de către intimatul-reclamant și

după ce, anterior introducerii acțiunii, formulase, pe cale administrativă,

încă un memoriu de urgentare a soluționării cererii sale.

Prin urmare,

aplicarea dispozițiilor art. 275 C. proc. civ. nu are consecința juridică

pretinsă de recurent, exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, întrucât

este incidentă ipoteza ultimă a normei legale, de exceptare de la exonerarea

cheltuielilor de judecată, pentru existența de drept în întârziere înainte de

cererea de chemare în judecată.

Așadar, dispozițiile

art. 274 din C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima instanță care, deși

a respins acțiunea ca lipsită de obiect, a obligat pârâta la plata

cheltuielilor de judecată, culpa sa procesuală constând în nederularea

procedurii înăuntrul unui termen rezonabil, fapt ce a determinat formularea acțiunii

în justiție și, implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.

Altfel spus, chiar

dacă acțiunea reclamantului a fost respinsă ca rămasă fără obiect, nu înseamnă

că autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenții, în condițiile în care

„pretențiile” deduse judecății au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de

soluționarea cererii pe parcursul judecății cauzei, reclamantul fiind obligat

să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să

răspundă petiției sale.

În fine, Înalta Curte

constată că nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc.

civ. nu este întemeiată, pentru că în considerentele sentinței sunt expuse în

mod logic și convingător argumentele care au fundamentat soluția pronunțată,

printre care regăsindu-se și mențiunea că cererea reclamantului a fost avizată

în timpul procesului, deci după înregistrarea demersului judiciar, fiind

respectate astfel pe deplin cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 4498

din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.