ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5670/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și administrativ, reclamantul N.V. a solicitat, în contradictoriu pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertǎților Cetǎțenești, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să fie obligat pârâtul, prin intermediul Comisiei pentru Cetățenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și la daune morale în sumă de 1.000 RON.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 18 martie 2007, iar la 07 ocotmbrie 2009, a depus cerere de urgentare a soluționării dosarului, însă Direcția Cetățenie nu răspuns la niciuna dintre aceste cereri cu toate că a solicitat un răspuns în mod expres, iar termenul legal de 30 de zile a fost cu mult depășit. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 1404 din 19 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea reclamantului N.V. în contradictoiu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertǎților Cetǎțenești – Direcția Cetǎțenie și a constatat refuzul nejustificat al pârâtului prin intermediul Direcției Cetățenie de a-i soluționa reclamantului cererea de redobândire a cetățeniei române.

Prin aceeași sentință, a obligat pârâtul prin intermediul Direcției Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și a respins ca neîntemeiată cererea de plată a daunelor morale, obligând pârâtul la suma de 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a depus la autoritatea pârâtă cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 18 martie 2007, iar la 07 octombrie 2009 a depus cerere de urgentare a soluționării dosarului, astfel că a fost vătămat în dreptul său la depunerea și înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, întrucât nici până la momentul introducerii acestei acțiuni, la peste un an de la data formulării primei cereri nu a fost invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei.

Totodată, prima instanță a reținut că nu există o prevedere în Legea nr. 21/1991 sau în Legea nr. 554/2004 privind derogarea de la termenul general de 30 de zile în care trebuie soluționată o cerere, apreciind astfel că, în speță, s-a depășit termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002 publicată în M. Of. al României Partea I nr. 490/09.07.2002. 4. Recursul declarat de pârât Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române este un atribut asupra căruia statul român dispune exclusiv în condițiile expres menționate în Legea nr. 21/1991, modificată și completată, iar instanța de judecată nu poate condiționa termenul în care trebuie soluționate. Totodată, recurentul a arătat că în mod greșit prima instanță a obligat autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a ținut cont de întâmpinarea formulată în cauză în care se menționează că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant a fost soluționată la data de 02 decembrie 2009, în sensul că a fost avizată favorabil de către Comisie de Cetățenie, caz în care obiectul pretențiilor deduse judecății a fost realizat.

Recurentul-pârât a mai susținut că este de reținut și faptul că prima instanță a constatat ca fiind neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, așa încât necăzând în pretenții nici sub acest aspect, nu se pot acorda cheltuieli de judecată în considerarea unei pretinse acțiuni culpabile avută înainte de chemarea în judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Înalta Curte reține că reclamantul s-a adresat autorității pârâte cu o cerere prin care a solicitat redobândirea cetățeniei române la data de 18 martie 2007, iar dar data de 7 octombrie 2009 s-a adresat cu o nouă cerere, prin care a solicitat urgentarea soluționării dosarului de cetățenie, însă la niciuna dintre cereri nu a primit răspuns. Pornind de la această situație de fapt, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății.

Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Din conținutul adresei din 12 martie 2010 emisă de Ministerul Justiției, rezultă că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de intimatul-reclamant a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în ședința din 02 decembrie 2009 și faptul că această comisie a întocmit un raport în care a menționat îndeplinirea condițiilor legale privind redobândirea cetățeniei române, raport ce urmează a fi înaintat Ministrului Justiției, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 21/1991.

Instanța de control judiciar constată astfel că demersurile efective ale recurentului-pârât în sensul soluționării cererii reclamantului au intervenit după sesizarea instanței și, în plus, acesta nu a depus și alte înscrisuri doveditoare ale avizării cererii reclamantului, în afară de adresa emisă de către unul dintre departamentele sale, așa încât criticile aduse sentinței atacate nu pot fi primite, prima instanță reținând corect incidența în cauză a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sub aspectul nesoluționării cererii reclamantei într-un termen rezonabil. Referitor la critica privind termenele prevăzute de Legea nr. 21/1991, instanța de control judiciar reține că actul normativ invocat se referă la întreaga procedură de analizare a cererilor de redobândire a cetățeniei române și nu exclud, ba chiar impun o anumită celeritate procedurală, fiind esențialmente subsumate principiului privind soluționarea cererilor într-un termen rezonabil.

În ceea ce privește criticile în sensul că în mod greșit a fost obligată autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, argumentele invocate nefiind relevante, astfel că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții, iar la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții, prevederi a căror incidență nu poate fi contestată. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1404 din 19 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2010.