ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3105/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 1279 din 12 martie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să primească cererea

reclamantului și înscrisurile anexă în vederea redobândirii cetățeniei române

într-un termen de maxim 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei

hotărâri precum și la plata către reclamant a sumei de 500 RON daune morale,

precum și suma de 154,3 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, în

temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea

cetățeniei române, adresându-se Secției Consulare a Ambasadei României la

Chișinău cu o primă cerere scrisă în martie 2009, la care a primit un răspuns,

în sensul că urmează să fie programat pentru depunerea cererii pe baza unei

invitații.

Reclamantul a revenit

cu o nouă cerere în data de 08 mai 2009, însă răspunsul comunicat prin adresa

din 18 mai 2009 a fost unul nefavorabil, deși autoritatea publică competentă

avea obligația de a o înregistra în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de

dispozițiile Legii nr. 21/1991.

Prima instanță a

reținut că autoritatea pârâtă nu a probat susținerea potrivit căreia, nu are

capacitatea necesară pentru a procesa toate cererile de redobândire a

cetățeniei române, astfel că, termenul calculat de la data depunerii cererii în

martie 2009, nu poate fi considerat unul rezonabil în accepțiunea art. 10 din

Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie

1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002.

Această obligație de

soluționare a cererilor în termen rezonabil subsumează toate etapele eventuale

ale unei proceduri, inclusiv cele premergătoare depunerii efective a cererii,

cât timp aceasta din urmă e condiționată de anumite proceduri și termene.

În ceea ce privește

cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 500 RON,

prima instanță a reținut că sunt întrunite prev. art. 998 - 999 C. civ., în

speță, prejudiciul moral invocat de reclamant subzistă față de atitudinea

pârâtului.

de pârât

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-pârât a

criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:

Instanța de fond în

mod greșit a apreciat că nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare

a cererii, întrucât un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și că

există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantei nu i s-a

stabilit o dată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei.

În cauză nu a existat

un refuz nejustificat de soluționare a cererii de intenție pentru stabilirea

datei la care să depună dosarul de redobândire a cetățeniei române, câtă vreme

autoritatea pârâtă a informat toți petiționarii de faptul că se va aplica un

criteriu general obiectiv în procedura de invitare și anume, cel cronologic, în

limita timpului fizic de procesare a dosarelor într-o zi de lucru.

Pe de altă parte, a

susținut că prima instanță nu a avut în vedere situația obiectivă existentă la

Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și a imposibilității

autorităților române de prelucrare a tuturor cererilor într-un termen

rezonabil.

În opinia

recurentului, termenul rezonabil de rezolvare a cererii nu se regăsește în

legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în

jurisprudența CEDO, dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Termenul rezonabil de

procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele

relevante.

În determinarea

caracterului rezonabil al unei proceduri a invocat cauza Katte Klitsche de la

Grange, pe rolul CEDO.

În altă ordine de

idei, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce se

încadrează în dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot

depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie fără nicio

restricție în ceea ce privește situarea domiciliului sau condiționat de

obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.

Cererea de acordare a

daunelor morale a fost în mod nelegal admisă, în condițiile în care,

intimata-reclamantă nici măcar nu a afirmat și mai mult, nu a probat existența

unui prejudiciu moral.

Consideră că

admiterea capătului principal de cerere constituie o măsură reparatorie,

suficientă pentru acoperirea oricărui prejudiciu moral suferit, în acest sens

fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

și de drept relevante

1.1. În privința

cererii principale - constatarea refuzului nejustificat de soluționare a

cererii formulate în martie 2009 și ulterior în mai 2009, în vederea

programării pentru depunerea actelor în vederea redobândirii cetățeniei române

- soluția primei instanțe este corectă, stabilindu-se că termenul scurs până la

momentul declanșării demersului judiciar nu este unul rezonabil.

Determinarea

termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenția europeană

asupra cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de

statul român prin Legea nr. 396/2002) se face, potrivit jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin

raportare la circumstanțele concrete ale cazului.

În speță, în funcție

de aceste circumstanțe, instanța a stabilit și a argumentat de ce termenul nu

este unul rezonabil, făcând drept consecință aplicarea art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 și obligând pârâtul la primirea cererii reclamantului și a

actelor aferente în vederea redobândirii cetățeniei române.

1.2. Critica

privitoare la acordarea daunelor morale este, însă, întemeiată.

În speță,

intimatul-reclamant B.N. a solicitat daune morale în sumă de 1.000 RON pentru

prejudiciul moral suferit ca urmare a nesoluționării într-un termen rezonabil a

cererii sale de redobândire a cetățeniei române.

Daunele morale nu se

acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act

administrativ, ci trebuie administrate probe pentru a dovedi existența unui

prejudiciu moral în sensul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ.

Chiar dacă nu se pot

administra în principiu probe materiale, pentru acordarea daunelor morale se

impune totuși să existe elemente probatorii adecvate pentru dovedirea

producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei în

cauză, pentru determinarea de la caz la caz a existenței și cuantumului

acestora.

Argumentarea

admiterii acestui capăt de cerere, raportat la atitudinea pârâtului, este una

imprecisă și superficială nefiind explicat în ce constă prejudiciul moral adus

reclamantului prin nesoluționarea cererii în discuție și nici modul în care s-a

apreciat că suma de 500 RON reprezintă o compensare adecvată.

Înalta Curte

apreciază că obligarea autorității pârâte la soluționarea cererii într-un

termen scurt reprezintă prin ea însăși o reparație echitabilă, o măsură de

natură a acoperi consecințele negative ale conduitei autorității publice,

neexistând temei pentru plata sumei solicitate de reclamant.

În același sens s-a

pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Mazăre

contra României) arătând că emiterea actului solicitat de reclamant poate

constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui

prejudiciu moral suferit de acesta.

2.Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1), art. 312 alin. (3) teza I cu referire la art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată

în parte, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea

recurentului-pârât la plata daunelor morale către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței nr. 1279 din 12

martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea

daunelor morale.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2011.