ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3105/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 1279 din 12 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să primească cererea reclamantului și înscrisurile anexă în vederea redobândirii cetățeniei române într-un termen de maxim 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri precum și la plata către reclamant a sumei de 500 RON daune morale, precum și suma de 154,3 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea cetățeniei române, adresându-se Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău cu o primă cerere scrisă în martie 2009, la care a primit un răspuns, în sensul că urmează să fie programat pentru depunerea cererii pe baza unei invitații. Reclamantul a revenit cu o nouă cerere în data de 08 mai 2009, însă răspunsul comunicat prin adresa din 18 mai 2009 a fost unul nefavorabil, deși autoritatea publică competentă avea obligația de a o înregistra în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 21/1991.

Prima instanță a reținut că autoritatea pârâtă nu a probat susținerea potrivit căreia, nu are capacitatea necesară pentru a procesa toate cererile de redobândire a cetățeniei române, astfel că, termenul calculat de la data depunerii cererii în martie 2009, nu poate fi considerat unul rezonabil în accepțiunea art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002. Această obligație de soluționare a cererilor în termen rezonabil subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, inclusiv cele premergătoare depunerii efective a cererii, cât timp aceasta din urmă e condiționată de anumite proceduri și termene.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 500 RON, prima instanță a reținut că sunt întrunite prev. art. 998 - 999 C. civ., în speță, prejudiciul moral invocat de reclamant subzistă față de atitudinea pârâtului. 2. Recursul formulat de pârât Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul-pârât a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte: Instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare a cererii, întrucât un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și că există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantei nu i s-a stabilit o dată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei.

În cauză nu a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii de intenție pentru stabilirea datei la care să depună dosarul de redobândire a cetățeniei române, câtă vreme autoritatea pârâtă a informat toți petiționarii de faptul că se va aplica un criteriu general obiectiv în procedura de invitare și anume, cel cronologic, în limita timpului fizic de procesare a dosarelor într-o zi de lucru. Pe de altă parte, a susținut că prima instanță nu a avut în vedere situația obiectivă existentă la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și a imposibilității autorităților române de prelucrare a tuturor cererilor într-un termen rezonabil. În opinia recurentului, termenul rezonabil de rezolvare a cererii nu se regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în jurisprudența CEDO, dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante. În determinarea caracterului rezonabil al unei proceduri a invocat cauza Katte Klitsche de la Grange, pe rolul CEDO. În altă ordine de idei, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie fără nicio restricție în ceea ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă. Cererea de acordare a daunelor morale a fost în mod nelegal admisă, în condițiile în care, intimata-reclamantă nici măcar nu a afirmat și mai mult, nu a probat existența unui prejudiciu moral.

Consideră că admiterea capătului principal de cerere constituie o măsură reparatorie, suficientă pentru acoperirea oricărui prejudiciu moral suferit, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1. În privința cererii principale - constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii formulate în martie 2009 și ulterior în mai 2009, în vederea programării pentru depunerea actelor în vederea redobândirii cetățeniei române - soluția primei instanțe este corectă, stabilindu-se că termenul scurs până la momentul declanșării demersului judiciar nu este unul rezonabil.

Determinarea termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de statul român prin Legea nr. 396/2002) se face, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin raportare la circumstanțele concrete ale cazului. În speță, în funcție de aceste circumstanțe, instanța a stabilit și a argumentat de ce termenul nu este unul rezonabil, făcând drept consecință aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și obligând pârâtul la primirea cererii reclamantului și a actelor aferente în vederea redobândirii cetățeniei române. 1.2. Critica privitoare la acordarea daunelor morale este, însă, întemeiată.

În speță, intimatul-reclamant B.N. a solicitat daune morale în sumă de 1.000 RON pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a nesoluționării într-un termen rezonabil a cererii sale de redobândire a cetățeniei române. Daunele morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act administrativ, ci trebuie administrate probe pentru a dovedi existența unui prejudiciu moral în sensul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. Chiar dacă nu se pot administra în principiu probe materiale, pentru acordarea daunelor morale se impune totuși să existe elemente probatorii adecvate pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei în cauză, pentru determinarea de la caz la caz a existenței și cuantumului acestora.

Argumentarea admiterii acestui capăt de cerere, raportat la atitudinea pârâtului, este una imprecisă și superficială nefiind explicat în ce constă prejudiciul moral adus reclamantului prin nesoluționarea cererii în discuție și nici modul în care s-a apreciat că suma de 500 RON reprezintă o compensare adecvată. Înalta Curte apreciază că obligarea autorității pârâte la soluționarea cererii într-un termen scurt reprezintă prin ea însăși o reparație echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecințele negative ale conduitei autorității publice, neexistând temei pentru plata sumei solicitate de reclamant. În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Mazăre contra României) arătând că emiterea actului solicitat de reclamant poate constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta.

2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1), art. 312 alin. (3) teza I cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată în parte, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea recurentului-pârât la plata daunelor morale către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței nr. 1279 din 12 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2011.