ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamanta D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a

soluționa cererea sa privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei

române și pe cale de consecință obligarea pârâtului să-i primească cererea de

redobândire a cetățeniei române împreună cu actele necesare în maxim de 130 de

zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și plata de ceaune cominatorii de

100 lei pe fiecare zi de întârziere din momentul primirii efective a cererii

cât și plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că în luna august 2006, reclamanta s-a prezentat personal

la Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune

cererea de redobândire, împreună cu actele necesare, dar i-a fost refuzată

primirea și i s-a comunicat să facă o cerere scrisă de programare, prin poștă,

cu confirmare de primire, pentru a fi invitată să depună actele menționat.

Prin sentința

civilă nr. 1266 din 10 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei D.M.,

a constatat refuzul nejustificat al pârâtului în soluționarea cererii ce redobândire

a cetățeniei române, a obligat pârâtul să-i primească cererea de redobândire a

cetățeniei în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, â

obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 29030 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată și a respins capătul de cerere privind plata de daune

morale, ca neîntemeiat.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut obligația statului de a

analiza cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil.

Aceste prevederi legale redau - pentru situația concretă reglementată - un

principiu general, al operativității activității administrative.

Instanța de

fond a mai constatat că împrejurările de ordin general invocate de Ministerul

Afacerilor Externe nu pot justifica refuzul de primire a cererii și actelor

necesare.

În ceea ce

privește capătul de cerere privind daunele morale, Curtea a reținut că acesta

nu este întemeiat, întrucât pe de o parte nu s-a făcut dovada vreunui

prejudiciu moral suferit de reclamantă, iar pe de altă parte prin obligarea

autorității la soluționarea cererii se realizează și o reparație morală

îndestulătoare.

Împotriva

hotărârii instanței de fond recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se

!

arată că pentru instanța de fond nu a avut relevanță

starea obiectivă de fapt invocată de Ministerul Afacerilor Externe deși tocmai

aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a

derulării procedurii consulare sub potențialul pe care Ministerul Afacerilor

Externe îl învedera și pe care și l-a dorit să se atingă în|anii următori.

Recurentul mai

arată că, la. data prezentei, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins

im nivel satisfăcător fată de anii anteriori, prin deschiderea unei locații a

Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău. Dar acumularea cererilor de

intenție a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea cetățeniei din perioada

când nu se înregistra ritmul actual de lucru generează și astăzi o mare dificultate

în îndeplinirea doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât mai repede

în vederea depunerii actelor.

In lipsa unei

culpe administrative, pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu

putea fi obligat, în baza legii contenciosului administrativ, să schimbe

ordinea cronologică stabilită și să primească cererea reclamantei.

Interpretarea

potrivit căreia aprecierea caracterului „rezonabil" al unui termen depinde

de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte, și nu doar de durata

termenului, este constantă și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului (CEDO).

In lipsa unui

temei legal concret, recurentul consideră că puterea judecătorească nu se poate

substitui puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de

redobândire a cetățeniei.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a

ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele arătate:

Potrivit art. 10

1

din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009:

„Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și

care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost

ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la

cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea

păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu

menținerea acestuia îi străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la

art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)."

Art. 12 alin.

(2) stipulează că: „în cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române sau

de acordare, întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10

1

,

acestea pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale

României. In cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau

la oficiile consulare ale României, acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei

pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești,

Direcția cetățenie".

De asemenea

potrivit art.

II

din Legea nr. 354/2009 privind

aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei

române nr. 21/1991: „începând cu 1 ianuarie; 2010, în vederea înregistrării

cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul

dispozițiilor; art. 10

1

din Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, du modificările și completările ulterioare, se vor înființa

birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie".

Prin urmare,

potrivit acestor reglementări, cererea și documentele vizând recunoașterea

cetățeniei române vor putea fi înregistrate, și la birourile teritorial aflate

în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligentă a

Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția

Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a

cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române.

Pe de altă

parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se

încadrează în dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot

depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio

restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea

dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.

Deci, ultimele

modificări legislative oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod

specific.

Astfel fiind, Înalta

Curte, având în vedere modificările legislative intervenite, apreciază ca

reclamanta nu mai justifică interes în soluționarea pricinii.

Este știut

faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără

justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul

reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce

investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim,

personal, născut și actual.

Literatura de

specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o

condiția generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil,

trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot

parcursul soluționării unei cauze.

In consecință,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta

Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii reclamantei ca rămasă fără interes.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1266

din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei D.M. ca rămasă fără

interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2011.