ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și pe cale de consecință obligarea pârâtului să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române împreună cu actele necesare în maxim de 130 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și plata de ceaune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere din momentul primirii efective a cererii cât și plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că în luna august 2006, reclamanta s-a prezentat personal la Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire, împreună cu actele necesare, dar i-a fost refuzată primirea și i s-a comunicat să facă o cerere scrisă de programare, prin poștă, cu confirmare de primire, pentru a fi invitată să depună actele menționat.

Prin sentința civilă nr. 1266 din 10 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei D.M., a constatat refuzul nejustificat al pârâtului în soluționarea cererii ce redobândire a cetățeniei române, a obligat pârâtul să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, â obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 29030 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins capătul de cerere privind plata de daune morale, ca neîntemeiat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut obligația statului de a analiza cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil.

Aceste prevederi legale redau - pentru situația concretă reglementată - un principiu general, al operativității activității administrative. Instanța de fond a mai constatat că împrejurările de ordin general invocate de Ministerul Afacerilor Externe nu pot justifica refuzul de primire a cererii și actelor necesare. În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, Curtea a reținut că acesta nu este întemeiat, întrucât pe de o parte nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu moral suferit de reclamantă, iar pe de altă parte prin obligarea autorității la soluționarea cererii se realizează și o reparație morală îndestulătoare. Împotriva hotărârii instanței de fond recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se ! arată că pentru instanța de fond nu a avut relevanță starea obiectivă de fapt invocată de Ministerul Afacerilor Externe deși tocmai aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii consulare sub potențialul pe care Ministerul Afacerilor Externe îl învedera și pe care și l-a dorit să se atingă în|anii următori. Recurentul mai arată că, la. data prezentei, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins im nivel satisfăcător fată de anii anteriori, prin deschiderea unei locații a Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău. Dar acumularea cererilor de intenție a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea cetățeniei din perioada când nu se înregistra ritmul actual de lucru generează și astăzi o mare dificultate în îndeplinirea doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât mai repede în vederea depunerii actelor.

In lipsa unei culpe administrative, pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea fi obligat, în baza legii contenciosului administrativ, să schimbe ordinea cronologică stabilită și să primească cererea reclamantei. Interpretarea potrivit căreia aprecierea caracterului „rezonabil" al unui termen depinde de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte, și nu doar de durata termenului, este constantă și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). In lipsa unui temei legal concret, recurentul consideră că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele arătate: Potrivit art. 10 1 din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009: „Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia îi străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)." Art. 12 alin. (2) stipulează că: „în cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române sau de acordare, întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10 1 , acestea pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României.

In cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Direcția cetățenie". De asemenea potrivit art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G.

nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991: „începând cu 1 ianuarie; 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul dispozițiilor; art. 10 1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, du modificările și completările ulterioare, se vor înființa birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie". Prin urmare, potrivit acestor reglementări, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi înregistrate, și la birourile teritorial aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligentă a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române.

Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă. Deci, ultimele modificări legislative oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific. Astfel fiind, Înalta Curte, având în vedere modificările legislative intervenite, apreciază ca reclamanta nu mai justifică interes în soluționarea pricinii. Este știut faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiția generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. In consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca rămasă fără interes.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1266 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei D.M. ca rămasă fără interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2011.