ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 329/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții D.V.

și D.N. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe

constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa

privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române.

De asemenea, reclamanții au mai

solicitat daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere și daune

morale în cuantum de 2000 lei.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

în luna august 2006, reclamanții s-au prezentat personal la Secția Consulară a

Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de

redobândire, împreună cu actele necesare, dar i-a fost refuzată primirea și i

s-a comunicat să facă o cerere scrisă de programare, prin poștă, cu confirmare

de primire, pentru a fi invitați să depună actele menționate.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe a invocat excepția prescripției dreptului

material a acțiunii introductive.

Prin sentința civilă nr. 1905 din 27

aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a

admis acțiunea formulată de reclamanții D.V. și D.N., a obligat pârâtul să

primească cererea de redobândire a cetățeniei române și actele aferente în

termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, a

obligat pârâtul la 100 lei pe zi de întârziere daune cominatorii și a obligat

pârâtul la 504 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut obligația statului de a analiza cererea de

redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil. Aceste prevederi

legale redau - pentru situația concretă reglementată - un principiu general, al

operativității activității administrative.

Instanța de fond a mai constatat că

împrejurările de ordin general invocate de Ministerul Afacerilor Externe nu pot

justifica refuzul de primire a cererii și actelor necesare.

În ceea ce privește daunele cominatorii,

acestea au rolul de constrângere a pârâtului să-și execute obligația, având în

vedere întârzierea excesivă în soluționarea cererii.

Împotriva hotărârii instanței de fond

recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că

pentru instanța de fond nu a avut relevanță starea obiectivă de fapt invocată

de Ministerul Afacerilor Externe deși tocmai aceasta a determinat, într-o

legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii consulare

sub potențialul pe care Ministerul Afacerilor Externe îl învedera și pe care și

1-a dorit să se atingă în anii următori.

Recurentul mai arată că, la data

prezentei, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins un nivel

satisfăcător fată de anii anteriori, prin deschiderea unei locații a Secției

Consulare a Ambasadei României la Chișinău. Dar acumularea cererilor de

intenție a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea cetățeniei din perioada

când nu se înregistra ritmul actual de lucru generează și astăzi o mare

dificultate în îndeplinirea doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât

mai repede în vederea depunerii actelor.

În lipsa unei culpe administrative,

pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea fi obligat, în

baza legii contenciosului administrativ, să schimbe ordinea cronologică

stabilită și să primească cererea reclamantei.

Interpretarea potrivit căreia

aprecierea caracterului „rezonabil" al unui termen depinde de complexul

circumstanțelor fiecărui caz în parte, și nu doar de durata termenului, este

constantă și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

In lipsa unui temei legal concret,

recurentul consideră că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii

executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a

cetățeniei.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul

este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție

instanța a avut în vedere considerentele arătate:

Potrivit art. 10

1

din Legea

nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009: „Persoanele

care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au

pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată

fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere,

pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea

păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu

menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la

art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)."

Art. 12 alin. (2) stipulează că: „în

cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române sau de acordare, întemeiate

pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10

1

, acestea pot fi depuse

și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. în cazul în

care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare

ale României, acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie din

cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Direcția

cetățenie".

De asemenea potrivit art.

II

din Legea nr. 354/2009 privind

aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei

române nr. 21/1991: „începând cu 1 ianuarie; 2010, în vederea înregistrării

cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul

dispozițiilor art. 10

1

din Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa

birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie".

Prin urmare, potrivit acestor

reglementări, cererea și documentele vizând recunoașterea j cetățeniei române

vor putea fi înregistrate, și la birourile teritoriale aflate în subordinea

Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligentă a Statului Român

pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a

Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale

de redobândire a cetățeniei române.

Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr.

5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale

pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului

sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare

prealabilă.

Deci, ultimele modificări legislative

oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific.

Astfel fiind, Înalta Curte, având în

vedere modificările legislative intervenite, apreciază că reclamanții nu mai

justifică interes în soluționarea pricinii.

Este știut faptul că activitatea

judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes

legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic,

material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată

cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Literatura de specialitate și practica

judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie

îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar

cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii

reclamantei ca rămasă fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1905 din 27 aprilie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea reclamanților D.V. și D.N. ca rămasă fără interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

21 ianuarie 2011.