ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta N.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantei privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și, pe cale de consecință, să fie obligat să îi primească cererea de redobândire a cetățeniei române în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și să fie obligat pârâtul să îi acorde daune morale în cuantum de 1000 RON.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 30 martie 2009 s-a adresat cu o primă cerere Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău, instituție competentă conform Legii cetățeniei române nr. 21/1991 modificată și republicată, să primească cererile de redobândire a cetățeniei române din partea solicitanților (foști cetățeni români și descendenții acestora până la gradul II) care au domiciliul în Republica Moldova.

Prin Sentința civilă nr. 1145 din 5 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea reclamantei N.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii reclamantei privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, a obligat pârâtul să primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind plata daunelor morale și, totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că nici Legea nr. 21/1991 republicată și nici Legea nr. 554/2004 nu derogă de la termenul general de 30 de zile în care trebuie soluționată o cerere. Legea nu face distincție între autoritățile publice în privința termenului în funcție de volumul activității lor. Instanța de fond a apreciat că s-a depășit termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002 publicată în M. Of. al României Partea I nr. 490/09.07.2002 și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata daunelor deoarece reclamanta nu a făcut nici o dovadă privind suportarea vreunui prejudiciu prin neprimirea cererii sale.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că pentru instanța de fond nu a avut relevanță starea obiectivă de fapt invocată de Ministerul Afacerilor Externe deși tocmai aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii consulare sub potențialul pe care MAE îl învedera și pe care și l-a dorit să se atingă în anii următori. Recurentul mai arată că, la data prezentei, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins un nivel satisfăcător față de anii anteriori, prin deschiderea unei locații a Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău.

Dar acumularea cererilor de intenție a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea cetățeniei din perioada când nu se înregistra ritmul actual de lucru (peste 360.000 de solicitări) generează și astăzi o mare dificultate în îndeplinirea doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât mai repede în vederea depunerii actelor. În lipsa unei culpe administrative, pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea fi obligat, în baza legii contenciosului administrativ (cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamanților dar care nu au formulat acțiune în instanță), să schimbe ordinea cronologică stabilită și să primească cererea reclamanților. Răspunsul a fost redactat și transmis în interiorul termenului de 30 de zile care a început să curgă de la data recepționării petiției la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

În aceste condiții, recurentul consideră că nu sunt întrunite condițiile existenței unei împrejurări de a nu se fi răspuns solicitanților în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii sau aceea a unui refuz nejustificat. Singurele elemente ce se impuneau a fi cercetate erau acelea de a se verifica emiterea unui răspuns al autorității publice în termen de 30 de zile de la data primirii cererii și faptul ca acesta să nu încorporeze un refuz explicit. Or, această verificare ar fi condus cu ușurință la concluzia că, din această perspectivă, nu au fost încălcate normele contenciosului administrativ.

Pe de o parte, durata termenului rezonabil a fost decantată numai în jurisprudența CEDO dar, chiar și așa, ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate, în condițiile în care solicitanții sunt rezidenți în țara a cărei cetățenie o solicită, durata analizării cererii determină o vătămare prin limitarea drepturilor individului față de celelalte persoane în mijlocul cărora trăiește în mod statornic și care se bucură de plenitudinea beneficiilor oferite de statutul de cetățean, ipoteză în care nu se regăsesc reclamanții.

Pe de altă parte, instanța nu avea nici un temei legal pentru a obliga MAE la primirea cererii de redobândire a cetățeniei "în termen de 30 de zile" iar sistemul românesc de drept, având origine continentală (franceză și germană) nu admite decât aplicarea metodei tehnico-juridice de interpretare a legii (conform dispozițiilor normative scrise) și este inacceptabil ca instanța română să judece în echitate, potrivit sistemului de drept cutumiar, specific spațiului anglo-saxon. Interpretarea potrivit căreia aprecierea caracterului "rezonabil" al unui termen depinde de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte, și nu doar de durata termenului, este constantă și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

În lipsa unui temei legal concret, recurentul consideră că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei. Recurentul mai menționează că, la data de 19 noiembrie 2009, a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 21/1991. Potrivit acestei legi, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligență a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele arătate: Potrivit art. 10 1 din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009: "Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)." Art. 12 alin. (2) stipulează că: "În cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române sau de acordare, întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10 1 , acestea pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României.

În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Direcția cetățenie". De asemenea potrivit art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G.

nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991: "Începând cu 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul dispozițiilor art. 10 1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie". Prin urmare, potrivit acestor reglementări, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi înregistrate, și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligentă a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române.

Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă. Deci, ultimele modificări legislative oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific. Astfel fiind, Înalta Curte constată că acțiunea reclamantei, având în vedere modificările legislative intervenite este lipsită de obiect. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva Sentinței civile nr. 1145 din 5 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei N.V., ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.