ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1479/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2647 din 19

iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca rămasă fără

obiect, acțiunea formulată de reclamantul G.V., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, prin care solicita obligarea acestuia să

procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a

cetățeniei române.

Prin aceeași

sentință, instanța de fond a obligat pârâtul la plata către

reclamant a sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că

acțiunea a rămas fără obiect, față de

împrejurarea că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv de

către Comisia pentru cetățenie, în ședința din 11

iunie 2009, așa cum rezultă din întâmpinarea formulată de

către pârât.

De asemenea, considerând că

pârâtul s-a aflat în culpă procesuală, îndeplinindu-și

obligația numai după chemarea în judecată, instanța de fond

l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală exclusiv cu privire la

aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, a declarat

recurs autoritatea pârâtă, arătând că hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, față de

împrejurarea că nu a pierdut procesul, cauza fiind rămasă

fără obiect.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat,

după cum se va arăta în continuare.

Într-adevăr, potrivit

prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „

Partea care

cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată”.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 275 din același cod, „Pârâtul care a recunoscut la

prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va

putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai

dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.

În speță, reclamantul a

formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2003

conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și, întrucât nu a fost

soluționată într-un termen rezonabil, s-a adresat instanței

judecătorești la data de 16 aprilie 2009.

Este adevărat că la data de

11 iunie 2009, cererea reclamantului a fost examinată și avizată

pozitiv de Comisia pentru cetățenie din cadrul autorității

pârâte însă acest lucru s-a realizat după ce intimatul-reclamant formulase

acțiunea și după ce, anterior introducerii acțiunii, formulase,

pe care administrativă, un memoriu de urgentare a soluționării cererii

sale.

Așa fiind, în mod corect a

constatat instanța de fond că, deși obiectul cererii a fost

realizat, în sensul că cererea de redobândire a cetățeniei

române a reclamantului a fost examinată, culpa autorității

pârâte de a nu soluționa cererea decât ulterior formulării acțiunii

în justiție l-a determinat pe reclamant la efectuarea cheltuielilor

judiciare solicitate.

Se reține, așadar, că

respingerea acțiunii reclamantului, ca rămasă fără

obiect, nu conduce, ipso facto, la concluzia că autoritatea pârâtă nu

a căzut în pretenții, în condițiile în care „pretențiile”

deduse judecății au reprezentat, de fapt, vătămarea

produsă de nesoluționarea cererii decât pe parcursul judecării cauzei,

reclamantul fiind obligat să efectueze cheltuieli judiciare pentru a

determina autoritatea să răspundă petiției sale.

Pentru motivele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești împotriva sentinței nr. 2647 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 martie 2010.