ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 3201 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei de obiect a cauzei și a fost respinsă acțiunea reclamantului B.G. în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești ca fiind rămasă fără obiect. Instanța a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 584/RD/2004 a fost examinată și avizată pozitiv în ședința Comisiei pentru Cetățenie din 18 mai 2009. Instanța a constatat că cererea reclamantului a fost aprobată prin Ordinul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 1635/C din 12 iunie 2009 publicat în M. Of.

nr. 427/3.06.2009 astfel că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant privind obligarea pârâtului la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române a rămas fără obiect. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală în privința obligării instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, recurentul a susținut că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât instanța de fond nu a reținut nicio culpă procesuală a recurentului, mai mult instanța a reținut că pârâtul și-a îndeplinit obligația de a soluționa cererea reclamantului.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului a constatat că la data de 18 mai 2009 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991 în care s-a menționat că sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea cetățeniei române, raport care a fost înaintat ministrului justiției pentru emiterea ordinului de dobândire a cetățenie române, care prin Ordinul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 1635/C din 12 iunie 2009 publicat în M. Of. nr. 427/3.06.2009 a dispus acordarea cetățeniei române.

Înalta Curte a constatat că cererea reclamantului a fost soluționată mai înainte de stabilirea primului termen de judecată, astfel încât nu este justificată acordarea cheltuielilor de judecată în cauza de față, motiv pentru care Înalta Curte a constatat întemeiat recursul formulat și va modifica sentința atacată în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Văzând dispozițiile art. 274 din C. proc. civ. în conformitate cu care partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, Înalta Curte a constatat că pârâtul nu este în culpă procesuală întrucât, mai înainte de a fi pus în întârziere, a soluționat cererea reclamantului.

Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 3201 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2010.