ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentința nr. 3201 din 13 octombrie 2009 a
Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei de obiect a cauzei și a fost
respinsă acțiunea reclamantului B.G. în contradictoriu cu Ministerul Justiției și
Libertăților Cetățenești ca fiind rămasă fără obiect. Instanța a dispus obligarea
pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că
cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant și înregistrată
sub nr. 584/RD/2004 a fost examinată și avizată pozitiv în ședința Comisiei pentru
Cetățenie din 18 mai 2009.
Instanța a constatat că
cererea reclamantului a fost aprobată prin Ordinul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești nr. 1635/C din 12 iunie 2009 publicat în M. Of. nr. 427/3.06.2009 astfel
că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant privind obligarea pârâtului
la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române a rămas fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs pârâtul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală
în privința obligării instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, recurentul a susținut
că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât instanța de fond
nu a reținut nicio culpă procesuală a recurentului, mai mult instanța a reținut
că pârâtul și-a îndeplinit obligația de a soluționa cererea reclamantului.
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de
recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile
legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată
în sensul că va respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată,
menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispozițiile
art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin
toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului
în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul
pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Înalta Curte analizând
actele și lucrările dosarului a constatat că la data de 18 mai 2009 cererea reclamantului
a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, care a întocmit
raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991 în care s-a menționat că
sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea cetățeniei române, raport care a fost
înaintat ministrului justiției pentru emiterea ordinului de dobândire a cetățenie
române, care prin Ordinul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești
nr. 1635/C din 12 iunie 2009 publicat în M. Of. nr. 427/3.06.2009 a dispus acordarea
cetățeniei române.
Înalta Curte a constatat
că cererea reclamantului a fost soluționată mai înainte de stabilirea primului termen
de judecată, astfel încât nu este justificată acordarea cheltuielilor de judecată
în cauza de față, motiv pentru care Înalta Curte a constatat întemeiat recursul
formulat și va modifica sentința atacată în sensul înlăturării obligării pârâtului
la plata cheltuielilor de judecată.
Văzând dispozițiile
art. 274 din C. proc. civ. în conformitate cu care partea care cade în pretenții
va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, Înalta Curte a
constatat că pârâtul nu este în culpă procesuală întrucât, mai înainte de a fi pus
în întârziere, a soluționat cererea reclamantului.
Pentru aceste considerente,
văzând că sunt motive de modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 din
C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat
de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 3201 din 13 octombrie 2009 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată
în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor
de judecată ca neîntemeiat.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 martie 2010.