ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4782/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 926 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantei B.A. în contradictoriu cu M.J.L.C.,

ca rămasă fără obiect pentru primele două capete de cerere și ca neîntemeiată

pentru cererea de acordare a daunelor morale, obligând pârâtul la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat

redobândirea cetățeniei române încă din anul 2008, iar până la momentul

introducerii acțiunii cererea sa nu a fost soluționată, deși la data de 26

februarie 2009 reclamanta a solicitat informații referitoare la stadiul

soluționării cererii sale, depunând cerere de urgentare, la care nu a primit

nici un răspuns.

Ulterior, la data

pronunțării pe cererea de chemare în judecată, instanța a constatat că a fost

soluționată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în sensul

că a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie, care a

întocmit raportul potrivit prevederilor art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că cererea de acordare a daunelor morale solicitate nu a

fost dovedită, în sensul că nu s-a arătat prejudiciul moral suferit prin

nesoluționarea cererii sale, instanța reținând că atitudinea pârâtului de

avizare pozitivă a cererii formulate reprezintă o reparație suficientă.

Instanța a obligat

pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs M.J.L.C., criticând soluția pronunțată ca netemeinică

și nelegală pe aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul a arătat

că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea autorității la plata

cheltuielilor de judecată, atâta timp cât soluția pe fondul cererii de chemare

în judecată a fost de respingere, în condițiile în care instanța nu a reținut

culpa procesuală a M.J.L.C.

Înalta Curte de

Casație si Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În

conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de

judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.

Având ca

fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii

pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, instituția recurentă

a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii

acțiunii reclamantului, în temeiul art. 275 C. proc. civ., fiind consacrată în

jurisprudența constantă a Înaltei Curți acordarea cheltuielilor judiciare

atunci când acțiunea introductivă a fost respinsă întrucât pârâtul și-a

îndeplinit obligațiile în timpul judecății.

Culpa procesuală a

pârâtului rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata cheltuielilor

judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de

chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât și cheltuielile

făcute în timpul judecății, neputându-se transfera vinovăția pârâtului, care a

constat în nerezolvarea cererii într-un termen rezonabil.

Culpa recurentului a

fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-și ia toate diligențele pentru a

verifica stadiul cererii intimatului-reclamant și să comunice un răspuns în

acest sens.

Orice amânare în

soluționarea cererii reclamantului a însemnat depășirea termenului rezonabil

avut în vedere de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și l-a determinat pe reclamant să angajeze cheltuieli cu procesul ce a

fost intentat autorității pârâte, cheltuieli care ar fi putut fi evitate numai

dacă cererea sa ar fi fost soluționată mai înainte de introducerea cererii de

chemare în judecată.

Având în vedere

aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de M.J.L.C.

împotriva sentinței civile nr. 926 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.