ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4782/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 926 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantei B.A. în contradictoriu cu M.J.L.C., ca rămasă fără obiect pentru primele două capete de cerere și ca neîntemeiată pentru cererea de acordare a daunelor morale, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat redobândirea cetățeniei române încă din anul 2008, iar până la momentul introducerii acțiunii cererea sa nu a fost soluționată, deși la data de 26 februarie 2009 reclamanta a solicitat informații referitoare la stadiul soluționării cererii sale, depunând cerere de urgentare, la care nu a primit nici un răspuns.

Ulterior, la data pronunțării pe cererea de chemare în judecată, instanța a constatat că a fost soluționată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în sensul că a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie, care a întocmit raportul potrivit prevederilor art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991. De asemenea, instanța de fond a constatat că cererea de acordare a daunelor morale solicitate nu a fost dovedită, în sensul că nu s-a arătat prejudiciul moral suferit prin nesoluționarea cererii sale, instanța reținând că atitudinea pârâtului de avizare pozitivă a cererii formulate reprezintă o reparație suficientă. Instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.J.L.C., criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală pe aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată. Recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât soluția pe fondul cererii de chemare în judecată a fost de respingere, în condițiile în care instanța nu a reținut culpa procesuală a M.J.L.C. Înalta Curte de Casație si Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții. Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții. Or, instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii reclamantului, în temeiul art. 275 C. proc. civ., fiind consacrată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți acordarea cheltuielilor judiciare atunci când acțiunea introductivă a fost respinsă întrucât pârâtul și-a îndeplinit obligațiile în timpul judecății.

Culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât și cheltuielile făcute în timpul judecății, neputându-se transfera vinovăția pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii într-un termen rezonabil. Culpa recurentului a fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-și ia toate diligențele pentru a verifica stadiul cererii intimatului-reclamant și să comunice un răspuns în acest sens.

Orice amânare în soluționarea cererii reclamantului a însemnat depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și l-a determinat pe reclamant să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorității pârâte, cheltuieli care ar fi putut fi evitate numai dacă cererea sa ar fi fost soluționată mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 926 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.