ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1023/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 2734 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului A.P. în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (devenit acum Ministerul Justiției), ca rămasă fără obiect. Instanța a luat act că reclamantul renunță la cererea privind daunele morale solicitate și a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat redobândirea cetățeniei române încă din anul 2003, iar la data soluționării cererii de chemare în judecată instanța a constatat că a fost soluționată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în sensul că a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie, care a întocmit raportul potrivit prevederilor art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat că cererea de acordare a daunelor morale nu este întemeiată, întrucât cererea de reacordare a cetățeniei române a fost avizată favorabil, fără a se crea un prejudiciu/suferință reclamantei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală pe aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată. Recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât soluția pe fondul cererii de chemare în judecată a fost de respingere, în condițiile în care instanța nu a reținut culpa procesuală a Ministerului Justiție și Libertăților Cetățenești.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului a constatat că la data de 28 aprilie 2009 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991 în care s-a menționat că sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea cetățeniei române, raport care a fost înaintat ministrului justiției pentru emiterea ordinului de dobândire a cetățenie române. Înalta Curte a constatat că reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate, căci nu există depusă la dosar chitanța privind plata onorariului avocațial, motiv pentru care a constatat întemeiat recursul formulat și va modifica sentința atacată în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 2734 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în parte, în sensul că respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.