ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5439/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 3563 din 28 octombrie 2009

a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamanților M.A. și M.N.

în contradictoriu cu M.J.L.C., ca rămasă fără obiect, a fost anulat ca

netimbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor

morale și s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat

redobândirea cetățeniei române încă din anul 2003, iar până la momentul

introducerii acțiunii cererea sa nu a fost soluționată.

Ulterior, la data

pronunțării pe cererea de chemare în judecată, instanța a constatat că a fost

soluționată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în sensul

că a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie, care a

întocmit raportul potrivit prevederilor art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că recurenții nu au achitat taxa de timbru necesară pentru

soluționarea cererii de acordare a daunelor morale solicitate și a dispus în

consecință.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând soluția pronunțată

ca netemeinică și nelegală pe aspectul obligării la plata cheltuielilor de

judecată.

Recurentul a arătat

că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea autorității la plata

cheltuielilor de judecată, atâta timp cât soluția pe fondul cererii de chemare

în judecată a fost de respingere a acțiunii introductive și în condițiile în

care instanța nu a reținut culpa procesuală a Ministerului Justiției.

Recurentul a arătat

că cererile reclamanților au fost soluționate pozitiv de Comisia pentru

Cetățenie și pretențiile acestora au fost recunoscute chiar înainte de prima zi

de înfățișare, astfel încât este nelegală obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt

suportate de partea care cade în pretenții.

Având ca fundament

aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata

cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, instituția

recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data

introducerii acțiunii reclamantului, în temeiul art. 275 C. proc. civ., fiind

consacrată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți acordarea cheltuielilor

judiciare atunci când acțiunea introductivă a fost respinsă întrucât pârâtul

și-a îndeplinit obligațiile în timpul judecății.

Culpa procesuală a

pârâtului rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata cheltuielilor

judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de

chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât și

cheltuielile făcute în timpul judecății, neputându-se transfera vinovăția

pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii într-un termen rezonabil.

Culpa recurentului a

fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-și ia toate diligențele pentru a

verifica stadiul cererii intimaților-reclamanți și să comunice un răspuns în

acest sens.

Orice amânare în

soluționarea cererii acestora a însemnat depășirea termenului rezonabil avut în

vedere de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

i-a determinat pe reclamanți să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost

intentat autorității pârâte, cheltuieli care ar fi putut fi evitate numai dacă

cererea reclamanților ar fi fost soluționată mai înainte de introducerea

cererii de chemare în judecată.

Având în vedere aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 3563 din 28 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.