ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2904/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3864 din 12 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului M.V. în contradictoriu

cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, ca rămasă fără obiect și s-a

dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei

române încă din anul 2006, iar până la momentul introducerii acțiunii cererea sa

nu a fost soluționată.

Ulterior, la data pronunțării

pe cererea de chemare în judecată, instanța a constatat că a fost soluționată cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în sensul că a fost examinată

și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie, care a întocmit raportul potrivit

prevederilor art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că recurentul a renunțat la cererea de acordare a daunelor morale

solicitate și a luat act de cererea formulată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, criticând soluția

pronunțată ca netemeinică și nelegală pe aspectul obligării la plata cheltuielilor

de judecată.

Recurentul a arătat că

în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea autorității la plata cheltuielilor

de judecată, atâta timp cât soluția pe fondul cererii de chemare în judecată a fost

de respingere, în condițiile în care instanța nu a reținut culpa procesuală a Ministerului

Justiție și Libertăților Cetățenești.

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate

în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente

în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate

cu dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt

suportate de partea care cade în pretenții.

Având ca fundament

aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor

de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, instituția recurentă

a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii

reclamantului, în temeiul art. 275 din C. proc. civ., fiind consacrată în jurisprudența

constantă a Înaltei Curți acordarea cheltuielilor judiciare atunci când acțiunea

introductivă a fost respinsă întrucât pârâtul și-a îndeplinit obligațiile în timpul

judecății.

Culpa procesuală a pârâtului

rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră

atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care

se află în strânsă legătură cu judecata, cât și cheltuielile făcute în timpul judecății,

neputându-se transfera vinovăția pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii

într-un termen rezonabil.

Culpa recurentului a fost

dovedită, întrucât acesta trebuia să-și ia toate diligențele pentru a verifica stadiul

cererii intimatului-reclamant și să comunice un răspuns în acest sens.

Orice amânare în soluționarea

cererii reclamantului a însemnat depășirea termenului rezonabil avut în vedere de

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și l-a determinat

pe reclamant să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorității pârâte,

cheltuieli care ar fi putut fi evitate numai dacă cererea sa ar fi fost soluționată

mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere aceste

considerente, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3864 din 12 noiembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.