ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5024/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 706 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a a dmis excepția lipsei de obiect a capetelor 1 și 2 de cerere; - a r espins cererea formulată de reclamata M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, ca rămasă fără obiect; - a respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale, ca neîntemeiat; - a obligat pe pârât la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. În motivarea hotărârii pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.N.

a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței obligarea pârâtului să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și la plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei. Prin întâmpinare, p ârâtul a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, motivat de împrejurarea că, în ședința din data de 18 ianuarie 2010, cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie. Analizând cu prioritate excepția invocată de pârât, în temeiul art. 137 C. proc.

civ., Curtea de apel a constatat că această excepție este întemeiată întrucât, așa cum rezultă din adresa nr. 1354 din 27 ianuarie 2010 emisă de Direcția cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, cererea reclamantei înregistrată la minister sub nr. 2369/RD/2009 a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din data de 18 ianuarie 2010, motiv pentru care cererea reclamantului este rămasă fără obiect. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu moral suferit, iar prin soluționarea cererii sale i s-a produs o justă reparație a unui eventual prejudiciu creat de pârât.

În raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Curtea l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod eronat instanța a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține, în esență, că în mod greșit ministerul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) și art. 275-276 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului la primul termen de judecată, iar, pe de altă parte, pârâtul nu a pierdut procesul, întrucât acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Analizând cauza prin prisma și în limita motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În esență, recurentul-pârât critică sentința pronunțată de Curtea de apel în ceea ce privește obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 500 lei, în raport cu dispozițiile art. 274 alin. (1) și art. 275-276 C. proc. civ. Susținerile recurentului-pârât în sensul că nu se poate reține culpa sa procesuală, în sensul art. 274-276 C. proc.

civ., întrucât a recunoscut pretențiile reclamantei la primul termen de judecată, iar acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, nu pot fi primite, atâta timp cât reclamanta a sesizat instanța ca urmare a conduitei pârâtului care nu a soluționat până la data de 21 septembrie 2009 (data introducerii acțiunii la Curtea de apel) cererea de redobândire a cetățeniei depusă încă de la data de 20 iunie 2008 și în condițiile în care la data de 19 august 2009 petenta s-a adresat pârâtului cu solicitarea de urgentare a procedurilor administrative. Pe cale de consecință, cheltuielile de judecată avansate de reclamantă au fost determinate de conduita culpabilă a autorității publice chemate în judecată, iar examinarea și avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în ședința din data de 18 ianuarie 2010 a Comisiei pentru cetățenie nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.

Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 706 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.