ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5024/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 706 din 9

februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

-

a a

dmis

excepția lipsei de obiect a capetelor 1 și 2 de cerere;

-

a r

espins cererea formulată de

reclamata M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești, ca rămasă fără obiect;

-

a respins capătul de cerere privind

acordarea de daune morale, ca neîntemeiat;

-

a obligat pe pârât la 500 lei

cheltuieli de judecată către reclamantă.

În motivarea hotărârii pronunțate,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 21 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.N. a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței obligarea

pârâtului să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române

în termen de 30 de

zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii și la plata de daune

morale în cuantum de 1.000

lei.

Prin

întâmpinare, p

ârâtul a invocat excepția rămânerii fără

obiect a

acțiunii, motivat de împrejurarea că, în ședința din data de 18 ianuarie 2010,

cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de

Comisia pentru cetățenie.

Analizând cu prioritate excepția

invocată de pârât, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a

constatat că această excepție este întemeiată întrucât, așa cum rezultă din

adresa nr. 1354 din 27 ianuarie 2010 emisă de Direcția cetățenie din cadrul

Ministerului Justiției, cererea reclamantei înregistrată la minister sub nr. 2369/RD/2009

a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din

data de 18 ianuarie 2010, motiv pentru care cererea reclamantului este rămasă

fără obiect.

În ceea ce

privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata

daunelor morale, instanța a reținut

că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu moral suferit, iar prin

soluționarea cererii sale i s-a produs o justă reparație a unui eventual

prejudiciu creat de pârât.

În raport cu dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., Curtea l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată

către reclamantă.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod eronat instanța a dispus

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin motivele de recurs,

recurentul-pârât susține, în esență, că în mod greșit ministerul a fost obligat

la plata cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 274 alin. (1) și art. 275-276 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte,

pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului la primul termen de judecată,

iar, pe de altă parte, pârâtul nu a pierdut procesul, întrucât acțiunea a fost

respinsă ca rămasă fără obiect.

Analizând cauza prin prisma și în

limita motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât în raport cu dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

În esență, recurentul-pârât critică

sentința pronunțată de Curtea de apel în ceea ce privește obligarea

ministerului la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de

500 lei, în raport cu dispozițiile

art. 274 alin. (1) și

art. 275-276 C. proc. civ.

Susținerile recurentului-pârât în

sensul că nu se poate reține culpa sa procesuală, în sensul art. 274-276 C.

proc. civ., întrucât a recunoscut pretențiile reclamantei la primul termen de

judecată, iar acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, nu pot fi

primite, atâta timp cât reclamanta a sesizat instanța ca urmare a conduitei

pârâtului care nu a soluționat până la data de 21 septembrie 2009 (data

introducerii acțiunii la Curtea de apel) cererea de redobândire a cetățeniei

depusă încă de la data de 20 iunie 2008 și în condițiile în care la data de 19

august 2009 petenta s-a adresat pârâtului cu solicitarea de urgentare a procedurilor

administrative.

Pe cale de consecință, cheltuielile

de judecată avansate de reclamantă au fost determinate de conduita culpabilă a

autorității publice chemate în judecată, iar examinarea și avizarea cererii de

redobândire a cetățeniei române în ședința din data de 18 ianuarie 2010 a

Comisiei pentru cetățenie nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.

Astfel fiind, soluția instanței de

fond este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 706 din 9 februarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2010.