ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5274/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.D.

a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză:

- să constate refuzul nejustificat al pârâtului, prin

intermediul Direcției Cetățenie, de a-i soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române;

- să dispună obligarea pârâtului să procedeze la

analizarea/ avizarea cererii sale, în termen de maximum 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești;

- să oblige pârâtul la plata sumei de 1.000 lei, cu

titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamant a arătat că, timp de

peste 4 ani, cererea sa de redobândire a cetățeniei române nu a fost

soluționată de autoritatea publică cu competență în materie, fiind încălcat

principiul celerității care guvernează procedura administrativă necontencioasă.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea

daunelor morale, a arătat că prin această tergiversare i s-a creat un

prejudiciu moral și i s-a încălcat demnitatea umană, fiind privată de

drepturile legale și constituționale o perioadă îndelungată de timp.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a solicitat respingerea

acțiunii reclamantei ca rămasă fără obiect, întrucât cererea de redobândire a

cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv de către Comisia

cetățenie, în ședința din 28 septembrie 2009.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 786 din 11 februarie 2010, a respins acțiunea ca

rămasă fără obiect și a obligat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești la plata către reclamant a sumelor de 1.000 lei, cu titlu de daune

morale și 138,13 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță

a reținut următoarele:

În raport de conținutul adresei nr. 989/DC din 21

ianuarie 2010, din care rezultă faptul că, în ședința din 28 septembrie 2009,

cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost examinată și

avizată pozitiv de către Comisia cetățenie, întocmindu-se Raportul prevăzut de

art. 17 și art. 18 din Legea nr. 21/1991, în care s-a menționat că sunt

îndeplinite condițiile legale pentru redobândirea cetățeniei române, Raport

care a fost înaintat Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești, în

vederea emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române, acțiunea

reclamantului a rămas fără obiect.

Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale

este fondat, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, modificată, având în vedere că lipsa totală de

acțiune a autorității a avut ca efect privarea reclamantei de dreptul legal și

constituțional de a beneficia de redobândirea cetățeniei române, reclamanta

suferind cu certitudine un prejudiciu moral.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul

Ministerul Justiției, care a solicitat modificarea sa în parte, în sensul

respingerii capetelor de cerere privind acordarea daunelor morale și a

cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

In motivarea căii de atac, recurentul a susținut

faptul că sentința contestată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii,

motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, au fost

formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea

judecătorească atacată:

1) Nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat

reclamantei prin soluționarea cererii de acordare a cetățeniei române, întrucât

aceasta nu constituie o obligație pentru Statul român.

2) Nu există un refuz sau o tergiversare în

rezolvarea cererii reclamantei, deoarece sunt înregistrate foarte multe cereri

cu acest obiect.

3) Î

n raport de soluția pronunțată pe capătul principal

de cerere și de faptul că reclamanta nu a probat existența unui prejudiciu, se

impunea respingerea capătului de cerere accesoriu privind daunele morale, ca

neîntemeiat

4) Î

n cauză nu este probată culpa procesuală a

recurentului, după cum impun prevederile art. 274 C. proc. civ., pentru a se

putea acorda reclamantei cheltuieli de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile

formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

1) În cauză, intimata-reclamantă C.D. a solicitat

daune morale în sumă de 1.000 lei, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a

nesoluționării într-un termen rezonabil a cererii sale de redobândire a

cetățeniei române.

În literatura de specialitate, daunele morale sunt

apreciate, în general, ca reprezentând o atingere adusă integrității fizice a

persoanei, sănătății, cinstei, demnității, onoarei sau prestigiului

profesional.

Potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., sarcina

probei în cererea privind acordarea daunelor morale aparține reclamantei,

conform principiului

actori incumbit omnus probandi

.

Cu alte cuvinte, potrivit dreptului comun, reclamanta

are obligația de a face dovada existenței prejudiciului moral încercat, a

caracterului ilicit a faptei pârâtului, a săvârșirii faptei ilicite cu

vinovăție și a raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant

și fapta pârâtului.

Așadar, daunele morale nu se acordă în mod automat,

ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act administrativ, ci trebuie

administrate probe care să justifice producerea unor suferințe morale.

În speța de față, intimata-reclamantă nu a probat

faptul că a suferit un prejudiciu moral, întrucât cererea sa de redobândire a

cetățeniei române a fost soluționată într-o perioadă de timp mai îndelungată.

Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că, în

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Mazăre

contra României) se arată că emiterea actului solicitat de reclamant poate

constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui

prejudiciu moral suferit de acesta.

În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a

Comunităților Europene (a se vedea hotărârea nr. 17 decembrie 2009 în cauza

C-197/09 RX-II, Mc/Agenției Europene pentru Medicamente - EMEA), arătând că

anularea unui act poate constitui în sine repararea adecvată a prejudiciului

moral menționat de reclamant.

În speța de față, cererea intimatei-reclamante de

redobândire a cetățeniei române a fost soluționată favorabil, conform celor

consemnate în adresa nr. 989/DC din 21 ianuarie 2010 emisă de recurentul-pârât.

2) Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea

care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de

judecată.

In raport de prevederile art. 275 C. proc. civ.,

intimatul-pârât a recunoscut la - prima zi de înfățișare (a se vedea filele

12-14 ds.fond) pretențiile intimatei-reclamante, motiv pentru care nu putea fi

obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art.

312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr.

554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în parte sentința

atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind

obligarea pârâtului Ministerului Justiției la plata daunelor morale și a

cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției

împotriva sentinței nr. 786 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată, în sensul că,

respinge capetele de cerere privind acordarea daunelor morale și a

cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie

2010.