ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4243/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 04 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel București,

reclamanta S.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești - Direcția Cetățenie, solicitând constatarea refuzului

nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei

române, obligarea pârâtului să analizeze/ avizeze cererea sa în termen de maxim

30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, obligarea pârâtului la

plata daunelor morale în cuantum de 1000 lei.

Pârâtul

Ministerul Justiției - Direcția Cetățenie a solicitat, prin întâmpinare,

respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, față de împrejurarea că cererea

reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv în

ședința din 15 octombrie 2009, precum și respingerea capătului de cerere

privind daunele morale ca neîntemeiat.

Prin Sentința

civilă nr. 662 din 05 februarie 2010, Curtea de Apel București a respins ca

rămasă fără obiect cererea reclamantei S.L. împotriva pârâtului Ministerul

Justiției - Direcția Cetățenie, cerere de constatare a refuzului nejustificat

al pârâtului prin intermediul Direcției Cetățenie de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române și de obligare a pârâtului prin intermediul

Direcției Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie să procedeze la

analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei în termen de maxim

30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, a respins ca

neîntemeiată cererea reclamantei privind plata daunelor și a obligat pe pârât

la 504,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că S.L. a înregistrat

cererea de redobândire a cetățeniei române în anul 2003 și, deși a formulat cerere

de urgentare a soluționării dosarului, Direcția Cetățenie nu a răspuns nici uneia

dintre cererile reclamantei.

Analizând

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că cererea

de redobândire a cetățeniei române formulată de către S.L. a fost examinată și

avizată pozitiv de către Comisia pentru Cetățenie și a apreciat capetele de

cerere referitoare la constatarea refuzului nejustificat al pârâtului și la

obligarea pârâtului să analizeze/avizeze cererea mai sus-menționată, ca rămase

fără obiect.

În ceea ce

privește daunele morale, prima instanță le-a considerat nedovedite și, având în

vedere împrejurarea că pârâtul a soluționat cererea reclamantei după sesizarea

instanței de fond, 1-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 504,3 lei, în baza art. 274 C. proc. civ.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal, a

declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției - Direcția Cetățenie.

În motivarea

recursului se arată că sentința pronunțată este nelegală, prin prisma motivului

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia

hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a

legii.

Recurentul

consideră că instanța în mod greșit a dispus obligarea pârâtului Ministerul

Justiției - Direcția Cetățenie la plata cheltuielilor de judecată, având în

vedere că dispozițiile art. 275-276 C. proc. civ. fac o aplicare particulară a

principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe

culpa procesuală a părții ce a pierdut procesul.

Așa cum

rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței criticate, instanța nu a

stabilit culpa procesuală a Ministerului Justiției, iar pârâtul nu a căzut în

pretenții față de reclamantă.

Având în

vedere modul de soluționare a acțiunii, respectiv respingerea ca rămasă fără

obiect a cererii formulată de reclamantă, recurentul susține că, fără a cădea

în pretenții, și anume fără a se stabili obligații cu privire la acțiunea

reclamantei ori a culpei procesuale a pârâtului, nu sunt îndeplinite condițiile

legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Pentru ca o

parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se afle în

culpă procesuală, adică să cadă în pretenții, în sensul art. 274 alin. (1) C.

proc. civ.

Astfel,

cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru și de procedură, plata

experților, onorariile de avocat, etc, dar numai cele strict necesare pentru

buna desfășurare a judecății.

Pentru ca

aceste cheltuieli să fie acordate de către instanță, partea care a câștigat

procesul trebuie să dovedească că le-a făcut, iar din actele și lucrările

dosarului rezultă că reclamanta S.L. a făcut dovada cheltuielilor de judecată

ocazionate cu susținerea intereselor în fata instanței de fond.

Este adevărat

că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost examinată și

avizată favorabil de către Comisia pentru Cetățenie, la data de 15 octombrie 2009,

dar, așa cum corect a reținut și instanța de fond, aceasta s-a produs ulterior

datei la care reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată,

respectiv 04 septembrie 2009.

Prin urmare,

culpa procesuală a pârâtului constă în faptul că, la momentul introducerii

acțiunii, cererea petentei de redobândire a cetățeniei române nu era analizată

și soluționată și justifica declanșarea procesului.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata

cheltuielilor de judecată, pronunțând o hotărâre temeinică și legală pe care o

va menține.

In consecință,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Justiției - Direcția Cetățenie împotriva sentinței

civile nr. 662 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.