ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4243/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 04 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta S.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești - Direcția Cetățenie, solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtului să analizeze/ avizeze cererea sa în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1000 lei. Pârâtul Ministerul Justiției - Direcția Cetățenie a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, față de împrejurarea că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv în ședința din 15 octombrie 2009, precum și respingerea capătului de cerere privind daunele morale ca neîntemeiat.

Prin Sentința civilă nr. 662 din 05 februarie 2010, Curtea de Apel București a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantei S.L. împotriva pârâtului Ministerul Justiției - Direcția Cetățenie, cerere de constatare a refuzului nejustificat al pârâtului prin intermediul Direcției Cetățenie de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și de obligare a pârâtului prin intermediul Direcției Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind plata daunelor și a obligat pe pârât la 504,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că S.L. a înregistrat cererea de redobândire a cetățeniei române în anul 2003 și, deși a formulat cerere de urgentare a soluționării dosarului, Direcția Cetățenie nu a răspuns nici uneia dintre cererile reclamantei. Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de către S.L. a fost examinată și avizată pozitiv de către Comisia pentru Cetățenie și a apreciat capetele de cerere referitoare la constatarea refuzului nejustificat al pârâtului și la obligarea pârâtului să analizeze/avizeze cererea mai sus-menționată, ca rămase fără obiect.

În ceea ce privește daunele morale, prima instanță le-a considerat nedovedite și, având în vedere împrejurarea că pârâtul a soluționat cererea reclamantei după sesizarea instanței de fond, 1-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 504,3 lei, în baza art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției - Direcția Cetățenie. În motivarea recursului se arată că sentința pronunțată este nelegală, prin prisma motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Recurentul consideră că instanța în mod greșit a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiției - Direcția Cetățenie la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că dispozițiile art. 275-276 C. proc. civ. fac o aplicare particulară a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții ce a pierdut procesul. Așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței criticate, instanța nu a stabilit culpa procesuală a Ministerului Justiției, iar pârâtul nu a căzut în pretenții față de reclamantă. Având în vedere modul de soluționare a acțiunii, respectiv respingerea ca rămasă fără obiect a cererii formulată de reclamantă, recurentul susține că, fără a cădea în pretenții, și anume fără a se stabili obligații cu privire la acțiunea reclamantei ori a culpei procesuale a pârâtului, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se afle în culpă procesuală, adică să cadă în pretenții, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru și de procedură, plata experților, onorariile de avocat, etc, dar numai cele strict necesare pentru buna desfășurare a judecății. Pentru ca aceste cheltuieli să fie acordate de către instanță, partea care a câștigat procesul trebuie să dovedească că le-a făcut, iar din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.L.

a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu susținerea intereselor în fata instanței de fond. Este adevărat că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost examinată și avizată favorabil de către Comisia pentru Cetățenie, la data de 15 octombrie 2009, dar, așa cum corect a reținut și instanța de fond, aceasta s-a produs ulterior datei la care reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată, respectiv 04 septembrie 2009. Prin urmare, culpa procesuală a pârâtului constă în faptul că, la momentul introducerii acțiunii, cererea petentei de redobândire a cetățeniei române nu era analizată și soluționată și justifica declanșarea procesului. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, pronunțând o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

In consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției - Direcția Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 662 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.