ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1995 din 13
mai 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul E.A., în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Justiției și pe cale de consecință a obligat pe acesta din urmă să
analizeze și să soluționeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române
în termen de maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești,
precum și să-i plătească acestuia suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că cererea reclamantului a fost soluționată într-un termen de 6 ani
care nu poate fi în nici un caz apreciat ca rezonabil, ceea ce a fost de natură
să-i creeze un prejudiciu moral în condițiile în care nu a primit răspuns la cererea
sa în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de O.G. nr. 27/2002 și Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecință, instanța de
fond a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, avându-se în vedere dispozițiile
art. 1, 10 și 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 10 din C.E.A.C., ratificată
prin Legea nr. 396/2002.
Împotriva sentinței civile nr. 1995
din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul
Justiției și Libertăților Cetățenești, prin care s-a solicitat admiterea
recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul, în principal, a
anulării ca netimbrat a capătului de cerere din acțiunea reclamantului prin care
s-a solicitat acordarea unor daune morale sau, în subsidiar, a respingerii
pretențiilor constând în acordarea daunelor morale, ca neîntemeiate, întrucât
nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a cererii pentru
redobândirea cetățeniei române.
A învederat recurentul pârât, prin
motivele de recurs, că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., hotărârea instanței de fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea
greșită a legii. Astfel, s-a arătat că nu se poate vorbi în cauză de un refuz
sau de o tergiversare în soluționarea cererii reclamantului care i-ar fi cauzat
acestuia un prejudiciu moral, având în vedere existența unui număr extrem de
mare de cereri pentru dobândirea/redobândirea cetățeniei române înregistrate,
precum și cadrul legal existent înainte de modificarea Legii cetățeniei române nr.
21/1991 prin O.U.G. nr. 87/2007 și respectiv O.U.G. nr. 36/2009. Reclamantul a
completat dosarul cu actele necesare în luna octombrie 2008 astfel cum rezultă
din petiția înregistrată la Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești sub nr. 19265 din 15 octombrie 2008, iar cererea intimatului a primit avizul
pozitiv din partea Comisiei pentru cetățenie înainte de sesizarea instanței.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.
(1)
din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, cu modificările și completările ulterioare, denumit marginal
„Obiectul acțiunii judiciare", persoana vătămată într-un drept recunoscut
de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral,
nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit
nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza
instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în
tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații
pentru daune morale: de asemenea, se poate adresa instanței de contencios
administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes
legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de
soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite
operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului
sau interesului legitim.
Instanța de contencios
administrativ, astfel cum dispune expres art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
poate, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), după caz, să
anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea
publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să
efectueze o anumită operațiune administrativă. De asemenea, în cazul
soluționării cererii, instanța de contencios administrativ va hotărî, potrivit art.
18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și asupra despăgubirilor pentru daunele
materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Se constată, în cauză, că prin
acțiunea în contencios administrativ formulată, la data de 3 martie 2009,
reclamantul E.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției
și Libertăților Cetățenești, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului
de soluționare a cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române, să
fie obligat pârâtul prin intermediul Direcției Cetățeniei - Comisia pentru
cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului de
redobândire a cetățeniei române în termen de maximum 2 luni de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii, și să fie obligat pârâtul la plata de daune morale în
valoare de 1000 lei.
Instanța de fond a procedat în mod
greșit la respingerea cererii motivate (în vederea obținerii informațiilor
necesare de la Direcția cetățenie care asigură secretariatul Comisiei pentru
cetățenie) a pârâtului de acordare a unui termen de judecată și la admiterea,
la primul termen de judecată fixat la prima instanță, a acțiunii reclamantului,
în condițiile în care pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești
a făcut dovada, cu înscrisuri, atât a faptului că cererea reclamantului de
redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv de Comisia pentru
cetățenie din cadrul Ministerului Justiției din data de 13 ianuarie 2009 (deci
anterior introducerii acțiunii) cât și a împrejurării că intimatul a redobândit
cetățenia română prin Ordinul ministrului justiției și libertăților cetățenești
nr. 1134/2009 (M. Of., nr. 252/15.04.2009) (anterior pronunțării hotărârii
recurate de către instanța de fond).
În aceste condiții, se reține că în
mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat
pârâtul la analizarea și soluționarea cererii reclamantului de redobândire a
cetățeniei române în termen de maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a
hotărârii instanței, precum și la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune
morale, iar față de această împrejurare, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și
completările ulterioare, se va dispune admiterea recursului formulat în cauză,
cu consecința modificării în tot a sentinței civile nr. 1995 din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în sensul
respingerii acțiunii reclamantului E.A. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1995 din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în tot sentința atacată în
sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 martie 2010.