ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2667/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3668

din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a a

dmis

excepția rămânerii fără obiect a capătului principal

al acțiunii;

-

a r

espins

ca rămas fără obiect capătul principal al cererii formulate

de

reclamantul I.A.

, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești;

- a admis excepția de netimbrare a

capătului de cerere având ca obiect despăgubiri și a anulat

acest capăt de cerere, ca netimbrat;

- a obligat pe pârât la plata către

reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,3 lei, reprezentând

taxă de timbru și timbru judiciar.

În motivarea hotărârii

pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență,

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 11 martie 2009 pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul I.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Justiției, solicitând instanței să constate refuzul nejustificat

al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române, obligarea acestuia să procedeze la

analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen

de 30 de

zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, precum și obligarea pârâtului la plata

de daune

morale în cuantum de 1000 lei.

Prin

întâmpinare, p

ârâtul a invocat

excepția rămânerii fără

obiect a capătului principal al acțiunii, motivat de împrejurarea

că, în ședința din data de 29 aprilie 2009, cererea

reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de

Comisia

pentru cetățenie.

Analizând cu prioritate excepția

invocată de pârât, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a

constatat că această excepție este întemeiată întrucât,

așa cum rezultă din adresa nr. 8092/DC din 18 mai 2009 emisă de

Direcția Contencios din cadrul Ministerului Justiției - Serviciul

Cetățenie, cererea reclamantului având ca obiect redobândirea

cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv

de Comisia pentru cetățenie în ședința din data de 29

aprilie 2009, motiv pentru care cererea reclamantului este rămasă

fără obiect.

Constatând că pârâtul a dat curs

solicitării reclamantului după introducerea cererii de chemare în

judecată, instanța a reținut culpa procesuală a pârâtului

și, în raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., obligația

ce revine acestuia la plata către reclamant a cheltuielilor de

judecată în cuantum de 4,3 lei, reprezentând taxă de timbru și

timbru judiciar.

În

ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea

pârâtului la plata

daunelor morale, instanța a reținut

că, deși i s-a pus în vedere, reclamantul nu a achitat taxa

judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,3

lei, astfel că, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea

acestei obligații se sancționează cu anularea cererii.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod eronat

instanța a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin motivele de recurs, recurentul-pârât

susține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) și art. 275-276 C. proc. civ. și în acord cu

jurisprudența în materie, suportarea cheltuielilor de judecată revine

părții care a pierdut procesul și are la bază culpa

procesuală a acestei părți, fiind

realizată distincția netă între partea

care a

câștigat și partea care a pierdut procesul, însă, așa cum

rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței atacate, pârâtul

nu a căzut în pretenții față de reclamant întrucât

capătul principal de cerere a fost respins ca rămas fără

obiect, iar cel subsidiar a fost anulat ca netimbrat, astfel că nu au fost

stabilite obligații cu privire la acțiunea reclamantului, motiv

pentru care nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea

capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Totodată, recurentul-pârât

susține că în privința sa operează cauza exoneratoare de

răspundere în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată

în sensul dispozițiilor art. 275 C. proc. civ. cu referire la art. 1079 C.

civ., întrucât Ministerul Justiției a fost pus în întârziere abia la data

de 07 mai 2009 când i-a fost comunicată acțiunea reclamantului, astfel

că nu

poate fi reținută

culpa sa atâta timp cât și-a îndeplinit obligația

la data de 24

aprilie 2009, deci

anterior punerii

în

întârziere.

recurs

Analizând cauza prin prisma și în

limita motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât în raport cu

dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În esență, recurentul-pârât

critică sentința pronunțată de Curtea de apel în ceea ce

privește obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată,

constând în taxele judiciare de timbru achitate de reclamant în cuantum de 4,3

lei, invocând, pe de o parte faptul că pârâtul nu a căzut în

pretenții în sensul dispozițiilor art. 274 alin. (1) și art. 275-276 C. proc. civ., iar pe de altă parte faptul că ministerul a fost pus în întârziere

ulterior datei la care cererea reclamantului de redobândire a

cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv

de Comisia pentru cetățenie în ședința din data de 29

aprilie 2009.

Susținerile recurentului-pârât în

sensul că nu se poate reține culpa sa procesuală, în sensul art.

274 C. proc. civ., întrucât a soluționat cererea reclamantului în cursul

procesului nu pot fi primite, atâta timp cât reclamantul a sesizat

instanța ca urmare a conduitei pârâtului care nu a soluționat

până la data de 28 aprilie 2009 cererea de redobândire a

cetățeniei depusă încă din anul 2003 (fila 1 din cererea de

chemare în judecată) și în condițiile în care la data de 19

ianuarie 2009 petentul s-a adresat pârâtului cu solicitarea de urgentare a

procedurilor administrative.

De asemenea, susținerile

recurentului-pârât în sensul că a fost notificat abia la data de 07 mai 2009

când i-a fost comunicată copia cererii de chemare în judecată sunt

neîntemeiate, Înalta Curte reținând că „notificarea” ministerului a

fost realizată chiar de către reclamant prin cererea din 19 ianuarie 2009

(fila 5 la dosarul de fond), astfel că nu poate fi primită teza

ministerului de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată pe temeiul

dispozițiilor art. 275 C.proc.civ.

Astfel fiind, soluția instanței

de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței civile nr. 3668 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 mai 2010.