ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2667/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 3668 din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a a dmis excepția rămânerii fără obiect a capătului principal al acțiunii; - a r espins ca rămas fără obiect capătul principal al cererii formulate de reclamantul I.A. , în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești; - a admis excepția de netimbrare a capătului de cerere având ca obiect despăgubiri și a anulat acest capăt de cerere, ca netimbrat; - a obligat pe pârât la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,3 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

În motivarea hotărârii pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 martie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei. Prin întâmpinare, p ârâtul a invocat excepția rămânerii fără obiect a capătului principal al acțiunii, motivat de împrejurarea că, în ședința din data de 29 aprilie 2009, cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie.

Analizând cu prioritate excepția invocată de pârât, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a constatat că această excepție este întemeiată întrucât, așa cum rezultă din adresa nr. 8092/DC din 18 mai 2009 emisă de Direcția Contencios din cadrul Ministerului Justiției - Serviciul Cetățenie, cererea reclamantului având ca obiect redobândirea cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din data de 29 aprilie 2009, motiv pentru care cererea reclamantului este rămasă fără obiect. Constatând că pârâtul a dat curs solicitării reclamantului după introducerea cererii de chemare în judecată, instanța a reținut culpa procesuală a pârâtului și, în raport cu dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., obligația ce revine acestuia la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,3 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, instanța a reținut că, deși i s-a pus în vedere, reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, astfel că, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod eronat instanța a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) și art. 275-276 C. proc. civ. și în acord cu jurisprudența în materie, suportarea cheltuielilor de judecată revine părții care a pierdut procesul și are la bază culpa procesuală a acestei părți, fiind realizată distincția netă între partea care a câștigat și partea care a pierdut procesul, însă, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței atacate, pârâtul nu a căzut în pretenții față de reclamant întrucât capătul principal de cerere a fost respins ca rămas fără obiect, iar cel subsidiar a fost anulat ca netimbrat, astfel că nu au fost stabilite obligații cu privire la acțiunea reclamantului, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Totodată, recurentul-pârât susține că în privința sa operează cauza exoneratoare de răspundere în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată în sensul dispozițiilor art. 275 C. proc. civ. cu referire la art. 1079 C. civ., întrucât Ministerul Justiției a fost pus în întârziere abia la data de 07 mai 2009 când i-a fost comunicată acțiunea reclamantului, astfel că nu poate fi reținută culpa sa atâta timp cât și-a îndeplinit obligația la data de 24 aprilie 2009, deci anterior punerii în întârziere.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma și în limita motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În esență, recurentul-pârât critică sentința pronunțată de Curtea de apel în ceea ce privește obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxele judiciare de timbru achitate de reclamant în cuantum de 4,3 lei, invocând, pe de o parte faptul că pârâtul nu a căzut în pretenții în sensul dispozițiilor art. 274 alin. (1) și art. 275-276 C. proc.

civ., iar pe de altă parte faptul că ministerul a fost pus în întârziere ulterior datei la care cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din data de 29 aprilie 2009. Susținerile recurentului-pârât în sensul că nu se poate reține culpa sa procesuală, în sensul art. 274 C. proc. civ., întrucât a soluționat cererea reclamantului în cursul procesului nu pot fi primite, atâta timp cât reclamantul a sesizat instanța ca urmare a conduitei pârâtului care nu a soluționat până la data de 28 aprilie 2009 cererea de redobândire a cetățeniei depusă încă din anul 2003 (fila 1 din cererea de chemare în judecată) și în condițiile în care la data de 19 ianuarie 2009 petentul s-a adresat pârâtului cu solicitarea de urgentare a procedurilor administrative.

De asemenea, susținerile recurentului-pârât în sensul că a fost notificat abia la data de 07 mai 2009 când i-a fost comunicată copia cererii de chemare în judecată sunt neîntemeiate, Înalta Curte reținând că „notificarea” ministerului a fost realizată chiar de către reclamant prin cererea din 19 ianuarie 2009 (fila 5 la dosarul de fond), astfel că nu poate fi primită teza ministerului de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată pe temeiul dispozițiilor art. 275 C.proc.civ. Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3668 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.