ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5834/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1951 din 12 mai 2009, a admis

acțiunea formulată de reclamanții B.D., B.R. și B.G., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, și a obligat pe aceasta din urmă

să soluționeze cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române, precum

și să le plătească suma de 1.000 RON, cu titlu de daune morale, către fiecare reclamant.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că cei trei reclamanți au formulat cerere pentru redobândirea

cetățeniei române încă din anul 2004, iar prin nerezolvarea până în prezent, a acestor

cereri a fost depășit termenul rezonabil impus de Convenția privitoare la cetățenie.

În același timp s-a reținut

de către instanța de fond că lipsurile dosarelor de cetățenie întocmite reclamanților

au fost invocate de către pârâtă printr-o adresă întocmită ulterior formulării acțiunii

și nu le sunt imputabile reclamantelor, expirarea termenului de valabilitate a actelor

din dosar fiind cauzată de nerezolvarea, în termen rezonabil a cererii de către

pârât, aspect ce a determinat instanța să-l oblige pe acesta din urmă la plata daunelor

morale.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod greșit instanța

de fond a reținut că în cauză există un refuz nejustificat de soluționare a unei

cereri, față de împrejurarea că la data soluționării litigiului în fond dosarul

depus la Direcția Cetățenie nu era complet pentru a putea fi prezentat comisiei

pentru soluționare, respectiv lipsea consimțământul părților pentru minorul B.R.

la 14 iulie 2009, iar cazierele judiciare din Republica Moldova și din România au

fost depuse abia la 22 aprilie 2009, în urma unor solicitări ale Direcției Cetățenie

– prin adresa din 25 februarie 2009;

- instanța de fond a interpretat

greșit noțiunea de termen rezonabil din cadrul art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor

Omului, noțiune cu privire la care instanța europeană a apreciat că supraîncărcarea

temporară a rolului unui tribunal nu atrage responsabilitatea internațională a statelor

contractante, dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze

o asemenea situație.

De asemenea, s-a stabilit

că aprecierea caracterului rezonabil al unei proceduri judiciare trebuie să fie

făcută în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale.

- cererea de acordare

a unor daune morale a fost, în mod greșit, admisă de instanță, aceasta fiind netimbrată

conform art. 3 lit. m) și art. 2 din Legea nr. 146/1997 și nefiind arătate motivele

pentru care s-a apreciat ca fiind întemeiată această cerere.

Recurentul a încadrat

motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este fondat, dar numai pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Astfel în mod corect instanța

de fond a apreciat că pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești nu

a soluționat cererea reclamanților într-un termen rezonabil, impus atât de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, cât și de Convenția privind Cetățenia, având în

vedere înregistrarea cererii încă din anul 2004 și emiterea unei adrese privind

completarea dosarului abia după momentul formulării acțiunii în justiție, necesitatea

depunerii unor înscrisuri suplimentare fiind generată de perioada lungă de timp

în care dosarul a rămas în nelucrare (împlinirea vârstei de 14 ani de către minor,

expirarea cazierelor).

În raport de elementele

de fapt menționate, nu pot fi reținute de către Înalta Curte motivele invocate de

recurent , în sensul că în acest caz termenul de aproximativ 5 ani, de soluționare

a cererii de redobândire a cetățeniei este justificat, iar măsurile administrativ

și legislative luate în anul 2009 ar fi fost adoptate cu promptitudine.

Este adevărat însă că,

sub aspectul acordării daunelor morale, instanța de fond a reținut în mod greșit

îndeplinirea condițiilor art. 998-999 C. civ., reclamanții-intimați nefiind în măsură

să argumenteze prejudiciul de natură morală pe care l-ar fi suferit ca urmare a

întârzierii în soluționarea cererii, întârzierea, ca fapt în sine, nefiind suficientă

pentru a prezuma o suferință morală.

Pentru considerentele

menționate, în baza art. 304 pct. 9, cu referire la art. 312 alin. (1) și (3)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, modificând parțial sentința atacată,

în sensul respingerii capătului de cerere privind daunele morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile

nr. 1951 din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte hotărârea

atacată în sensul că respinge cererea reclamanților privind acordarea daunelor morale.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.