ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5688/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.R. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul, să dispună obligarea acestuia la analizarea cererii cu privire la redobândirea cetățeniei române de îndată și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 1 RON. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii formulate de reclamant. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 955 din 10 martie 2009, a respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect și a obligat pârâtul la 100 RON cheltuieli de judecată către reclamant, iar capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost respins ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv, în ședința Comisiei de Cetățenie din 13 ianuarie 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acordarea cheltuielilor se bazează pe culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, ori, în speță, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești nu a pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., se constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare: Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Potrivit art. 275 C. proc. civ., pârâtul care recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. În cauză, însă, pârâtul a dat curs cererii reclamantului, în sensul avizării pozitive a acesteia, în ședința Comisiei de Cetățenie din 13 ianuarie 2009, deci după introducerea cererii de chemare în judecată, (22 decembrie 2008) fiind pus în întârziere.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 955 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.