ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4778/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, la data de 15 februarie 2008, reclamantul H.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., să se constate refuzul nejustificat al

pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, precum și

să-l oblige la analizarea deîndată a respectivei cereri ca și la plata de daune

morale în cuantum de 1 leu.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1361 din

31 martie 2009 a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind

analizarea cererii și ca nefondată cererea reclamantului privind acordarea de

daune morale, obligând totodată pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli

de judecată în cuantum de 104,3 lei.

În acest sens, instanța de

fond a reținut că, potrivit adresei din 30 martie 2009, emisă de Direcția Contencios

din cadrul M.J.L.C., cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv

de Comisia pentru cetățenie, astfel încât excepția rămânerii fără obiect a

acestui capăt de cerere, excepție invocată de pârât în întâmpinare, este

întemeiată.

S-a mai reținut că, în speță,

nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în condițiile în

care pârâtul a manifestat preocupare în soluționarea cererii reclamantului și a

avizat-o pozitiv.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și susținând că, în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata

cheltuielilor de judecată.

Recurentul a susținut că, în

speță nu sunt incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) și art. 275 – art. 276 C.

proc. civ., potrivit cărora culpa procesuală a părții care a pierdut procesul

atrage obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât M.J.L.C.

nu a pierdut procesul, cauza de față rămânând fără obiect.

S-a invocat în acest sens și

împrejurarea că reclamantul nu a formulat cererea sa de cheltuieli nici prin

acțiunea introductivă de instanță și nici prin altă cerere scrisă ulterioară,

ci numai oral, prin intermediul avocatului, la termenul când instanța a rămas

în pronunțare.

Analizând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent,

precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Este adevărat că așa cum

rezultă din adresa din 30 martie 2009 emisă de pârât, cererea reclamantului a

fost examinată și avizat, așa cum acesta a solicitat, însă acest lucru s-a

realizat după ce reclamantul a formulat prezenta acțiune și în condițiile în

care, anterior acesteia, a întreprins mai multe demersuri, pe cale

administrativă.

Pe cale de consecință se

constată că, în mod corect instanța de fond a reținut culpa procesuală a

recurentului pârât și l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispozițiile art.

275 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

În concluzie, sentința

atacată fiind legală și temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 1361 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2009.