ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2335/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 18 iulie 2009 pe rolul Curții

de Apel București,

reclamanta P.(fostă S.)T. a solicitat

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești (în prezent Ministerul Justiției) să se constate

refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române; să fie obligat pârâtul să procedeze la

analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în

termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

și la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei.

Î

n

motivarea cererii, reclamanta a arătat că a depus cererea de

redobândire a cetățeniei române încă din anul 2003, primind

numărul de înregistrare 14330/RD/2003.

Mai

arată reclamanta, că în data de 15 iulie 2009, a depus cerere de

urgentare a soluționării dosarului solicitând informații

concrete cu privire la modul în care s-a lucrat la cererea sa de redobândire a

cetățeniei române.

Susține

reclamanta că această atitudine a reprezentantului Direcției

Cetățenie constituie refuzul nejustificat de a soluționa cererea

de redobândire a cetățeniei într-un termen scurt, rezonabil, fiind

astfel vătămată în drepturile sale recunoscute de Constituție

și de legislația română în vigoare.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 3969 din 17 noiembrie 2009 a respins

acțiunea formulată de reclamanta P.(fostă S.)T., ca

neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că se impune

respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, față de

împrejurarea că cererea acesteia a fost examinată și

avizată pozitiv în ședința Comisiei pentru cetățenie

din 06 mai 2009, anterior introducerii acțiunii.

Î

mpotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești (în prezent

Ministerul Justiției),

criticând-o pentru

nelegalitate și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9) C. proc. civ.,

modificarea sentinței recurate în sensul respingerii capătului de cerere

privitor la cheltuielile de judecată.

Susține

recurentul că au fost aplicate în mod greșit prevederile art. 274 C.

proc. civ., având în vedere modul de soluționare a acțiunii,

respectiv respingerea cererii formulată de reclamantă ca

neîntemeiată.

Astfel,

solicită recurentul să se constate că nu se află în

culpă procesuală și că pretențiile reclamantei au fost

recunoscute, situație în care nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru

admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Analizând

recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport

cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va

respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuieli de judecată".

De la

această regulă există și excepția prevăzută

de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care

a recunoscut ca prima zi de înfățișare pretențiile

reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată,

afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în

judecată".

Î

n

speța dedusă judecății, reclamanta a formulat cerere de

redobândire a cetățeniei române în anul 2003 conform art. 12 din

Legea nr. 21/1991 și întrucât nu a fost soluționată într-un

termen rezonabil s-au adresat instanței judecătorești la data de

18 iulie 2009.

Astfel,

este adevărat că la data de 06 mai 2009 cererea a fost examinată

și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, însă

acest lucru s-a realizat după ce reclamanta-intimată a formulat

prezenta acțiune și după ce anterior acțiunii în

justiție formulase, pe cale administrativă o cerere de urgentare a

soluționării dosarului.

In

acest context, instanța de fond, prin sentința pronunțată a

constatat că obiectul cererii a fost realizat, în sensul că cererea

de redobândire a cetățeniei române a reclamantei a fost

examinată, dar a reținut și culpa autorității de a nu

soluționa cererea într-un termen rezonabil și de a nu-i comunica

acest aspect, fapt ce a determinat formularea acțiunii și implicit

efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.

In

final, este de reținut că deși acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată nu înseamnă că autoritatea nu a

căzut în pretenții, în condițiile în care,

„pretențiile" deduse judecății au reprezentat, de fapt,

vătămarea produsă de soluționarea cererii pe parcursul

judecății cauzei, reclamanta fiind obligată să efectueze pe

plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să

răspundă petiției sale.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte, constată că, în mod legal instanța

de fond a obligat instituția pârâtă la plata cheltuielilor de judecată

și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

Având

în vedere prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 115/2009 pentru stabilirea unor

măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale prin

care s-a dispus înființarea Ministerului Justiției, prin

reorganizarea Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești, hotărârea judecătorească ce va fi

pronunțată privește Ministerul Justiției, care s-a

substituit, ope legis, în toate drepturile și obligațiile decurgând

din litigiile aferente activității acestuia.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 3969 din 17 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.