ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1920/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins cererea de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de domnul S.G., procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.

și de drept pe care s-a întemeiat soluția Plenului.

Pentru a pronunța

această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că

domnul S.G. are gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă

tribunal, că a fost numit în funcția de procuror la Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, pentru perioada 1 iunie 2009 - 15

iulie 2009, precum și faptul că nu a susținut un concurs de promovare la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Raportat atât la

dispozițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cât și ale Legii nr. 303/2004, în

vigoare în prezent, Plenul a apreciat că, prin numirea la Direcția Națională

Anticorupție, domnul magistrat S.G. nu a dobândit eo ipso gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

întrucât promovarea în funcții superioare de execuție este posibilă numai prin

susținerea unui concurs.

Plenul a mai reținut

că numirea procurorilor la Direcția Națională Anticorupție respectă o procedură

specială, iar a dobândi în mod automat gradul profesional solicitat nu ar avea

suport legal, întrucât dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002 prevăd în

mod expres că normele Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, se

aplică corespunzător și Direcției Naționale Anticorupție, nefiind reglementată

o excepție de la regula promovării prin concurs.

Plenul a mai invocat

și prevederile art. 87 alin. (9

1

) din O.U.G. nr. 56/2009, potrivit

căruia procurorii care au activat la Direcția Națională Anticorupție revin la

parchetul de unde provin, redobândind gradul profesional de execuție și

salarizarea corespunzătoare avute anterior.

de S.G. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea

nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

3.1. Argumentația

intimatului conform căreia numirea unor procurori cu grad de parchet de pe

lângă judecătorie, tribunal și curte de apel la Direcția Națională Anticorupție

nu echivalează cu dobândirea gradului profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât

promovarea în funcții superioare de execuție se realizează prin examen sau

concurs, iar pentru numirea procurorilor la Direcția Națională Anticorupție

sunt reglementate proceduri speciale care trebuie interpretate restrictiv, este

contrazisă de jurisprudența instanței supreme și de prevederile O.U.G. nr.

43/2002, art. 8 din Legea nr. 304/2004.

Numirea la Direcția

Națională Anticorupție a procurorilor specializați are ca efect dobândirea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

3.2. Nici

argumentația intimatului potrivit căruia, la încetarea activității în cadrul

Direcției Naționale Anticorupție, procurorii revin la parchetele de unde provin

sau la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, nu poate

fi reținută.

În conformitate cu

jurisprudența instanței supreme, s-a apreciat că revenirea procurorilor la

parchetele de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, nu

semnifică și nu echivalează cu imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Dimpotrivă, revenirea

procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc fără ca dreptul la

gradul profesional corespunzător Înaltei Curți, dobândit prin numire, să se

stingă.

3.3. În ceea ce

privește invocarea de către intimat a completării Legii nr. 304/2004 prin

introducerea la art. 87 alin. (9

1

), această modificare a intrat în

vigoare după data numirii sale, dată la care recurentul a dobândit în fapt și

în drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, de unde rezultă că toate modificările și completările

ulterioare ale Legii nr. 304/2004 nu-i sunt aplicabile.

formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin întâmpinare,

intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat în raport de

prevederile introduse prin O.U.G. nr. 50/2009 de modificare a Legii nr.

304/2004.

Față de aceste noi

prevederi, în prezent promovarea procurorilor se face numai prin concurs,

organizat la nivel național.

În ceea ce privește

hotărârile judecătorești invocate de recurent, se arată că au fost pronunțate

în cauze având ca obiect un recurs și nu un recurs în interesul legii, astfel

că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au

caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

În susținerea

apărării se invocă Decizia nr. 2614 din 18 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care intimatul a

fost obligat să recunoască unui alt recurent gradul profesional de procuror

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție doar

pentru perioada exercitării funcției în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat.

1.1. Se constată că

recurentul a funcționat ca procuror la D.N.A – Serviciul Teritorial Galați, în

perioada 10 iunie 2009 – 5 iulie 2009, după care, a revenit la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brăila.

1.2. Este adevărat că

jurisprudența constantă a secției de contencios administrativ a Înaltei Curți

este în sensul recunoașterii gradului profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru cei care au

fost numiți în structurile Direcției Naționale Anticorupție și D.I.I.C.O.T.,

central și local.

Toate argumentele

înfățișate în hotărârile judecătorești invocate de recurent sunt pertinente

cauzelor soluționate anterior adoptării O.U.G. nr. 56/2009 prin care s-a

modificat Legea nr. 304/2004 și care a stipulat, pe de o parte, că promovarea

procurorilor se face numai prin concurs și, pe de altă parte, că „de la data

revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să

funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T.

și Direcției Naționale Anticorupție își redobândesc gradul profesional de

execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele

dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării

activității în cadrul direcției”.

1.3. Procurorii

aflați în această situație nu mai pot pretinde să li se recunoască gradul de

procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și după ce au revenit la parchetele de unde provin sau unde au dreptul

să funcționeze potrivit legii, chiar dacă au fost numiți sub imperiul legii

vechi.

Deoarece revenirea la

parchetul de unde provin s-a desfășurat în timpul existenței O.U.G. nr.

50/2009, aceasta este supusă noilor reglementări astfel încât recurentul nu mai

poate pretinde recunoașterea gradului profesional de procuror al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere noile

dispoziții legale, jurisprudența instanței supreme s-a modificat prin obligarea

C.S.M. să recunoască procurorilor gradul solicitat, doar pentru perioada

exercitării funcției în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T. sau Direcției

Naționale Anticorupție.

Deoarece recurentul

dorește să i se recunoască gradul pentru viitor, după părăsirea Direcției

Naționale Anticorupție, se va constata că cererea acestuia este neîntemeiată,

urmând ca în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată și

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să se dispună respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.G. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2011.