ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3696/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3696/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010

a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de B.M., procuror în cadrul

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călărași

,

prin care solicita recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

Din verificarea

dosarului profesional al recurentei rezultă că aceasta nu a susținut vreun

concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Apreciază Plenul că,

din interpretarea dispozițiilor legale succesive privitoare la organizarea și

funcționarea D.I.I.C.O.T., prin numirea la această structură specializată,

procurorii în cauză nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât

promovarea în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă) se putea și

se poate realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, cât și în prezent (art. 43 din Legea

nr. 303/2004, republicată) numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte

condiții prevăzute de lege (vechime, evaluare profesională, lipsa sancțiunilor

disciplinare, existența posturilor vacante).

În aceste condiții, a

apreciat Plenul, dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii

speciale, a procurorilor la structura specializată, aceștia ar dobândi în mod

automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale

privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

Ca atare, prevederile

art. 43, raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004,

referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție se aplică întocmai și D.I.I.C.O.T..

De asemenea, se arată

în motivarea hotărârii atacate, potrivit art. 35 lit. c) din Legea nr. 317/2004

privind C.S.M., republicată, cu modificările și completările ulterioare,

promovarea judecătorilor și procurorilor este atributul C.S.M., iar nu al

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție; în plus, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin art. 75 alin.

(11) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, că procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt

parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Totodată, arată Plenul

C.S.M., potrivit O.U.G. nr. 56/2009, prevederile art. 75 din Legea nr. 304/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost completate

prin introducerea alin. (11

1

) potrivit căruia „de la data revenirii

la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să

funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T.

își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare

acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în

condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei

direcții”, articol intrat în vigoare anterior numirii recurentei la D.I.I.C.O.T..

Împotriva acestei

hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat

recurs B.M., solicitând anularea actului, în ce o privește, cu consecința

admiterii cererii sale și recunoașterii gradului profesional de procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea

recursului, se arată, în esență, următoarele:

Prin hotărârea nr.

205 din 10 iunie 2010 a C.S.M. a fost avizată favorabil numirea recurentei în

funcția de procuror în cadrul

D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Călărași, aceasta fiind numită în funcție pe perioadă nedeterminată,

fiind promovată în acord cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, în

urma verificării dosarului profesional.

Îndeplinind în

condițiile legii o funcție în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. dobândesc ipso facto

gradul profesional, statutul și remunerarea corespunzătoare Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz contrar ridicându-se o gravă

problemă cu privire la validitatea actelor de urmărire penală îndeplinite de aceștia.

Recurenta a criticat

interpretarea dată de către intimată dispozițiilor legale incidente, arătând că

D.I.I.C.O.T. reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înființată prin

Legea nr. 508/2004, modificată și completată, lege prin care se reglementează

și modul de numire a procurorilor la D.I.I.CO.T., dispozițiile având caracter

special, derogatoriu de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în

funcții de execuție sau de conducere, potrivit Legii nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor.

De asemenea, susține

recurenta, nu se poate face confuzie între numirea procurorilor în această

structură specializată în condițiile Legii nr. 508/2004, prin susținerea unui

interviu, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate de Legea

nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, întrucât problema

de drept pusă în discuție vizează recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu

promovarea la această instanță.

Recurenta consideră

că prin numirea sa în cadrul D.I.I.C.O.T., în condițiile Legii nr. 508/2004,

modificată și completată, și-a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel

în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, așa cum s-a statuat, de altfel, prin Hotărârea nr. 878 din 13

decembrie 2007 a Plenului C.S.M.

A mai arătat

recurenta că gradul profesional reprezintă un drept ce poate fi câștigat și

prin numire cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera

magistraților, iar nerecunoașterea acestuia ar echivala în fapt cu o nerecunoaștere

a competenței ce-i revine recurentei ca procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. în

exercitarea atribuțiilor speficice acestei structuri.

Totodată, recurenta a

invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând,

în esență, că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de

cele pentru numirea în funcția de procuror la

D.I.I.C.O.T.

.

În sprijinul acestei

apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a

arătat, în concluzie, că numirea la

D.I.I.C.O.T.

conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată,

de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu

salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin

concurs.

În temeiul art. 13

din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar hotărârea atacată și Nota

întocmită de Direcția Resurse Umane și Organizare, Serviciul Resurse Umane

pentru Parchete.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama

de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă

analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Prin Ordinul emis în

luna iunie 2010 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, recurenta, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Călărași, a fost numită în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Călărași, începând cu data emiterii ordinului.

Actul a fost emis în

temeiul art. 75 alin. (3) și (4), art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004, art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004 și prevederile

O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și

procurorilor.

D.I.I.C.O.T. a fost

înființată, prin Legea nr. 508/2004, ca structură cu personalitate juridică,

specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Legea nr. 304/2004

prevede de asemenea, prin art. 75 alin. (2), că în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează D.I.I.C.O.T., ca

structură specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului,

toate aceste norme exprimând voința legiuitorului de a crea o structură

specializată în cadrul respectivei unități a parchetului, înglobată acesteia,

iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor.

Potrivit art. 75

alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în

funcție a recurentei, D.I.I.C.O.T. se încadrează cu procurori numiți prin ordin

al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu avizul C.S.M., în limita posturilor prevăzute în statutul de

funcții, aprobat potrivit legii.

Pentru a fi numiți,

procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală

ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător

și să fi fost declarați admiși în urma interviului organizat de comisia

constituită în acest scop; interviul constă în verificarea pregătirii

profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, a

rezistenței la stres, precum și a altor calități specifice.

Este adevărat că art.

43 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor

instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor în funcții de execuție

se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor

vacante existente la parchete, cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute

la art. 44.

Nu se poate nega,

însă, că procedura prevăzută de art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004

implică, de asemenea, o evaluare, o selecție a candidaților din perspectiva

calităților profesionale specifice stabilite de legiuitor pentru ocuparea

funcției de procuror la D.I.I.C.O.T., numai candidații declarați admiși în urma

interviului urmând a fi numiți, în limita posturilor prevăzute în statul de

funcții.

Așadar, art. 75 alin.

(3)-(8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau

promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept

comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, distincția pe care intimatul

o face între noțiunea de „numire” și cea de „promovare” având caracter

artificial și bazându-se pe interpretarea strict literală a unor prevederi

legale, promovarea, în ultimă instanță, nefiind altceva decât o numire într-o

funcție superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării.

În consecință,

numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaților admiși în urma

procedurii de selecție prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă

acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face

parte structura respectivă.

Înalta Curte s-a

pronunțat, de altfel, în mod constant, în sensul că gradul profesional

reprezintă dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

instanțelor sau parchetelor, drept care poate fi dobândit prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

cariera magistraților.

S-a statuat, de

asemenea, că procurorii numiți în funcție la D.I.I.C.O.T., în condițiile art.

75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, care reglementează o procedură

specială, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din

aceeași lege, dobândesc gradul profesional de procuror al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, principiul

disciplinei jurisdicționale și imperativul asigurării unei interpretări și

aplicări unitare a legii impun respectarea practicii jurisdicției supreme.

A admite teza

contrară, în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea

procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea

nr. 304/2004, ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență, având

ca efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, cu consecința

încălcării dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din

Constituția României, republicată, și de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În speță, în raport

cu prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora

numirea procurorilor D.I.I.C.O.T. se realizează prin ordin al procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în

condițiile în care recurenta a fost numită într-o astfel de funcție numai

începând cu luna iunie 2010, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art.

75 alin. (11

1

) din același act normativ, introdus prin pct. 1 al

art. unic din O.U.G. nr. 56/2009, care prevăd că, de la data revenirii la

parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze

potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. își

redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare

acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în

condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei

direcții.

Drept urmare, față de

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea

nr. 317/2004, va admite recursul și va anula, în parte, hotărârea atacată în

ceea ce o privește pe recurentă, cu consecința obligării intimatului să-i

recunoască acesteia gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru perioada exercitării

funcției în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de B.M. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M..

Anulează, în parte,

hotărârea recurată, în ceea ce o privește pe recurentă.

Obligă pe intimatul C.S.M.

să-i recunoască acesteia gradul profesional de procuror, corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru perioada

exercitării funcției în cadrul structurilor D.I.I.C.O.T..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

iunie 2011.