ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4784/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 3065 din data de 26 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de D.P. și S.C. împotriva hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, și, în consecință, a anulat hotărârea atacată în ceea ce îi privește pe cei doi recurenți, a admis cererile acestora și a obligat Consiliul Superior al Magistraturii să le recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respingând recursul declarat de H.C.C. împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat.

Pentru a respinge cererea acestei din urmă recurente, Înalta Curte a constatat că aceasta a fost numită în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți prin ordinul din 7 decembrie 2009. Instanța a evocat dispozițiile art. 75 alin. (11 1 ) din Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al art. unic din O.U.G. nr. 56/2009, dispoziții incidente în cazul recurentei, potrivit cărora de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta H.C.C., în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire formulată, revizuenta a susținut că verificând soluțiile dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a constatat că majoritatea soluțiilor au fost admisibile cu excepția celei a cărei revizuire o solicită, în sensul că recursurile formulate de cei 15 procurori au fost admise și s-a dispus anularea hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurenților gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe perioada exercitării funcției în cadrul D.I.I.C.O.T., iar în cazul acesteia s-a dispus respingerea recursului ca nefondat.

Revizuenta apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând că ne aflăm în situația existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină. Totodată, revizuenta a susținut că prin admiterea recursurilor exercitate de alți 15 procurori și respingerea recursului formulat de aceasta a fost încălcat art. 14 din Convenție, invocând în acest sens cauza Beian contra României. Analizând cererea de revizuire de față, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de aceste dispoziții.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuentă drept temei al cererii de revizuire formulate vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuirea în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, respectiv să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile să fie date în dosare diferite și să nu se fi invocat excepția puterii de lucru în cel de-al doilea proces sau dacă a fost ridicată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra acesteia.

Din perspectiva acestor dispoziții legale imperative, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7, întrucât nu este îndeplinită condiția vizând existența triplei identități, de părți, obiect și cauză, revizuenta invocând decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în cauze diferite privind alte părți. Astfel fiind, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în condițiile limitativ prevăzute de lege, de strictă interpretare, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 3065 din 26 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 10724/1/2010, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de către H.C.C. împotriva deciziei civile nr. 3065 din data de 26 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.