ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4784/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 3065 din data de 26

mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de D.P. și S.C. împotriva hotărârii

nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, și, în consecință, a anulat hotărârea atacată în ceea ce îi

privește pe cei doi recurenți, a admis cererile acestora și a obligat Consiliul

Superior al Magistraturii să le recunoască gradul profesional de procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respingând recursul

declarat de H.C.C. împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat.

Pentru a respinge

cererea acestei din urmă recurente, Înalta Curte a constatat că aceasta a fost

numită în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți prin

ordinul din 7 decembrie 2009.

Instanța a evocat dispozițiile

art. 75 alin. (11

1

) din Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al

art. unic din O.U.G. nr. 56/2009, dispoziții incidente în cazul recurentei, potrivit

cărora de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde

au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T.

își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia

avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii,

în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții.

Împotriva acestei decizii

a formulat cerere de revizuire recurenta H.C.C., în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

În motivarea cererii de

revizuire formulată, revizuenta a susținut că verificând soluțiile dispuse de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea

ce privește hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii, a constatat că majoritatea soluțiilor au fost admisibile cu excepția

celei a cărei revizuire o solicită, în sensul că recursurile formulate de cei 15

procurori au fost admise și s-a dispus anularea hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie

2010 și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască

recurenților gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, pe perioada exercitării funcției în cadrul

D.I.I.C.O.T., iar în cazul acesteia s-a dispus respingerea recursului ca nefondat.

Revizuenta apreciază că

în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând

că ne aflăm în situația existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad, în una și aceeași pricină.

Totodată, revizuenta a

susținut că prin admiterea recursurilor exercitate de alți 15 procurori și respingerea

recursului formulat de aceasta a fost încălcat art. 14 din Convenție, invocând în

acest sens cauza Beian contra României.

Analizând cererea de revizuire

de față, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru

următoarele considerente:

Astfel cum este reglementată

prin dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea fiind o cale extraordinară

de atac, de retractare, poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute

de aceste dispoziții.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuentă drept temei al cererii de revizuire

formulate vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a

următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive contradictorii, hotărârile

potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, respectiv să existe tripla identitate

de părți, obiect și cauză, hotărârile să fie date în dosare diferite și să nu se

fi invocat excepția puterii de lucru în cel de-al doilea proces sau dacă a fost

ridicată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra acesteia.

Din perspectiva acestor

dispoziții legale imperative, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7, întrucât nu este îndeplinită

condiția vizând existența triplei identități, de părți, obiect și cauză, revizuenta

invocând decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în cauze diferite

privind alte părți.

Astfel fiind, având în

vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în condițiile

limitativ prevăzute de lege, de strictă interpretare, Înalta Curte va respinge cererea

de revizuire a deciziei nr. 3065 din 26 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 10724/1/2010,

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de către H.C.C. împotriva deciziei civile nr. 3065 din data de 26 mai

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.