ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3064/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010

a Plenului C.S.M., s-a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de domnul

T.V., procuror la D.N.A.

Pentru a pronunța această

soluție, Plenul C.S.M. a reținut că domnul T.V. a fost numit în funcția de procuror

la D.N.A.- Serviciul Teritorial Alba –Iulia, începând cu 15 iunie 2010, unde își

desfășoară activitatea și în prezent.

Raportat atât la dispozițiile

Legii nr. 92/1992, republicată, cât și ale Legii nr. 303/2004, în vigoare în prezent,

Plenul a apreciat că, prin numirea la D.N.A., domnul T.V. nu a dobândit eo ipso

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, întrucât promovarea în funcții superioare de execuție este posibilă

numai prin susținerea unui concurs.

Plenul a mai reținut că

numirea procurorilor la D.N.A. respectă o procedură specială, iar a dobândi în mod

automat gradul profesional solicitat nu ar avea suport legal, întrucât dispozițiile

art. 30 din O.U.G. nr. 43/2002 prevăd în mod expres că normele Legii nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, se aplică corespunzător și D.N.A., nefiind reglementată

o excepție de la regula promovării prin concurs.

Plenul a mai invocat și

prevederile art. 87 alin. (9¹) din O.U.G. nr. 56/ 2009, potrivit căruia procurorii

care au activat la D.N.A. revin la Parchetul de unde provin, redobândind gradul

profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare avute anterior.

Împotriva Hotărârii din

16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., T.V. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

recurentul arată că a fost numit în funcția de procuror la D.N.A.-Serviciul Teritorial

Alba-Iulia, după susținerea unui interviu și obținerea avizului secției pentru procurori

a C.S.M.. Nu sunt create premisele realizării unei eventuale discriminări în raport

cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție au urmat și urmează procedura de promovare reglementată de Legea

nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările

și completările ulterioare întrucât, având în vedere modalitatea de înființare a

D.N.A. și de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar și practica

constantă a C.E.D.O., se reține că "o distincție este discriminatorie dacă

aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un

scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele

folosite și scopul vizat".

Ori, în speță, justificarea

obiectivă este determinată de necesitatea combaterii infracțiunilor de corupție,

materializată în adoptarea O.U.G. nr. 43/2002 și înființarea D.N.A., iar justificarea

rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul

unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

procurorul numit la D.N.A. dobândește gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la susținerea

intimatului cu privire la deciziile pronunțate în această materie, de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cum

că acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunțate într-un recurs în interesul legii,

recurentul consideră că trebuie înlăturată avându-se în vedere rolul unei jurisdicții

supreme cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acela de a regla „contradicțiile

jurisprudenței” și de a menține aceleași soluții în cazuri similare, asigurând o

interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe

jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine

și insecuritate juridică. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca jurisdicție unică în această materie,

judecă în primă și ultimă instanță, având așadar obligația de a aplica și interpreta

unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudențe.

De aceea, nu se poate face abstracție de la practica constantă a secției de contencios

administrative a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care, admițând cereri

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte, de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la D.N.A., au fost reținute

argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar.

Examinând cauza și hotărârea

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Se constată că recurentul

este procuror la D.N.A – Serviciul Teritorial Alba Iulia, începând cu 15 iunie 2010

și până în prezent.

Este adevărat că jurisprudența

constantă a secției de contencios administrativ a Înaltei Curți este în sensul recunoașterii

gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție pentru cei care au fost numiți în structurile D.N.A. și D.I.I.C.O.T.,

central și local.

Toate argumentele înfățișate

în hotărârile judecătorești invocate de recurent sunt pertinente cauzelor soluționate

anterior adoptării O.U.G. nr. 56/2009 prin care s-a modificat Legea nr. 304/2004

și care a stipulat, pe de o parte, că promovarea procurorilor se face numai prin

concurs și, pe de altă parte, că „de la data revenirii la Parchetul de unde provin

sau la alt Parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care

au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. și D.N.A. își redobândesc gradul profesional de

execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândire

ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității

în cadrul direcției”.

Procurorii aflați în această

situație nu mai pot pretinde să li se recunoască gradul de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și după ce au revenit

la Parchetele de unde provin sau unde au dreptul să funcționeze potrivit legii,

chiar dacă au fost numiți sub imperiul legii vechi.

Deoarece revenirea la

Parchetul de unde provin s-a desfășurat în timpul existenței O.U.G. nr. 56/2009,

aceasta este supusă noilor reglementări astfel încât recurentul nu mai poate pretinde

recunoașterea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În raport cu prevederile

Legii nr. 304/2004, și în condițiile în care recurentul a fost numit într-o astfel

de funcție numai începând cu data de 15 iunie 2010, susținerile acestuia în sensul

că prevederile O.U.G. nr. 56 din 27 mai 2009, intrată în vigoare la 4 iunie 2009

nu-i sunt aplicabile nu pot fi primite.

Potrivit art. 87

alin. (9

1

) din O.U.G. nr. 56/2009, de la data revenirii la Parchetul

de unde provin sau la un alt Parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii,

procurorii care au activat în cadrul D.N.A. își redobândesc gradul profesional de

execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite

ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității

în cadrul acestei direcții.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de T.V., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.V. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.