ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2141/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de procurori de la D.N.A., între care și F.A.M. - procuror la D.N.A, serviciul teritorial Alba Iulia - cu motivarea că nici unul dintre procurorii vizați de hotărâre nu a funcționat, nu a fost promovat și nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a mai susținut că procurorii în cauză, cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal, parchet de pe lângă curte de apel, nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, s-a arătat că salarizarea procurorilor de la D.N.A. la nivelul procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă acestora de drept gradul profesional corespunzător acestui parchet. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F.A.M. solicitând anularea hotărârii în ceea ce o privește și admiterea cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea recursului, recurenta a invocat următoarele. Prin Ordinul ministrului justiției nr. 879/C din 22 martie 2004 a fost numită începând cu data de 1 aprilie 2004 în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., serviciul teritorial Alba Iulia.

Anterior și-a desfășurat activitatea ca procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Recurenta a motivat că selectarea și numirea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., cu respectarea condițiilor prevăzute la momentul respectiv de dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 reprezintă în mod clar și fără echivoc o promovare, cu îndeplinirea unor condiții speciale, dar având același efect ca și promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen. Intimatul C.S.M.

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele argumente: - procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.; - la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze conform legii; - faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet; - numirea la D.N.A.

conferă dreptul procurorilor de a funcționa în această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestei direcții și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție, nu și gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs. Analizând recursul formulat de F.A.M., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente. Recurenta a fost delegată la D.N.A.

în perioada 1 iulie 2003 - 31 martie 2004 și numită în funcția de procuror la D.N.A., serviciul teritorial Alba Iulia, la data de 1 aprilie 2004 prin Ordinul ministrului justiției nr. 876/C din 22 martie 2004, încetându-și activitatea la această structură la data de 14 februarie 2008. La data numirii recurentei la D.N.A. (1 aprilie 2004), era în vigoare Legea nr. 92/1992, care în art. 69 alin. (2) arată: „promovarea procurorilor în funcțiile din Ministerul Public se face de către ministrul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege (...)”. În aceste condiții, recurenta a fost numită prin ordin al ministrului justiției (nr. 876/C din 22 martie 2004) la propunerea procurorului general, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, inclusiv cea de vechime în magistratură.

La data numirii sale la D.N.A. recurenta avea vechime în magistratură de 8 ani și 4 luni și deci îndeplinea condiția vechimii precum și celelalte condiții impuse de Legea nr. 92/1992. În cauză, Înalta Curte constată că numirea recurentei cu începere de la data de 1 aprilie 2004 ca procuror la D.N.A., structură autonomă înființată la nivel național, specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, condusă de un procuror general și coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezintă în fapt o promovare bazată pe criterii stricte de selectare. Este necontestat că recurenta a funcționat în cadrul D.N.A.

îndeplinind funcții de execuție, în tot acest timp desfășurând activitatea specifică conform atribuțiilor pe care legea le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât este evident că a dobândit gradul profesional corespunzător respectivei structuri, acesta fiind un drept câștigat, conform principiilor generale ce stau la baza executării unui raport de serviciu, știut fiind că și acesta aparține raporturilor de muncă în înțelesul larg al sintagmei, chiar dacă nu este un raport de muncă contractual. În consecință, susținerea intimatului în sensul că promovarea procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante, la parchete, inclusiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate fi acceptată din perspectiva cadrului legislativ aplicabil.

De reținut este și faptul că, potrivit art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, serviciile teritoriale din cadrul D.N.A. sunt înființate prin ordin al procurorului șef fără a avea o competență diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară activitatea în structura centrală. D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției [art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior]. Evoluția legislativă nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții care îl compun.

În aceste condiții, numirea procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În practica intimatului C.S.M., gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (Hotărârea Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007) „Gradul profesional” nu este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc”. Potrivit art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înființate „în cadrul” acestea, prin ordin al procurorului șef, fără a avea o competență materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară activitatea în structura centrală.

Pornind de la existența rațiunilor și obiectivelor specifice avute în vedere la înființarea actualei D.N.A., Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoașterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o discriminare a celorlalți magistrați din România, cărora- susține intimatul - „nu li s-a recunoscut în aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea principiului egalității”. În jurisprudența sa constantă, C.E.D.O.

a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007). Ca un argument suplimentar, Curtea reține că în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată împrejurarea că atât în deciziile invocate de recurentă (nr. 1112 și 1113/2007) cât și în alte soluții de dată mai recentă a fost recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o privește pe recurentă, urmând ca în consecință să-i recunoască acesteia gradul profesional solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.A.M. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce o privește pe recurenta F.A.M. Admite cererea recurentei și obligă intimatul C.S.M. să recunoască acesteia gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2008.