ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2141/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a

Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție formulate de un număr de procurori de la D.N.A., între care și F.A.M. -

procuror la D.N.A, serviciul teritorial Alba Iulia - cu motivarea că nici unul

dintre procurorii vizați de hotărâre nu a funcționat, nu a fost promovat și nu

a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de

execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai susținut că

procurorii în cauză, cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe

lângă tribunal, parchet de pe lângă curte de apel, nu au dobândit eo ipso gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pe de altă parte, s-a arătat

că salarizarea procurorilor de la D.N.A. la nivelul procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă

acestora de drept gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs F.A.M. solicitând anularea hotărârii în ceea ce o privește și

admiterea cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător procurorului

de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea recursului,

recurenta a invocat următoarele.

Prin Ordinul ministrului

justiției nr. 879/C din 22 martie 2004 a fost numită începând cu data de 1

aprilie 2004 în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A., serviciul teritorial Alba Iulia.

Anterior și-a desfășurat

activitatea ca procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Recurenta a motivat că

selectarea și numirea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A., cu respectarea condițiilor prevăzute la momentul

respectiv de dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 reprezintă în

mod clar și fără echivoc o promovare, cu îndeplinirea unor condiții speciale,

dar având același efect ca și promovarea realizată în urma organizării unui

concurs sau examen.

Intimatul C.S.M. a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru

următoarele argumente:

- procedura și condițiile

pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de

procuror la D.N.A.;

- la încetarea activității

în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt

parchet unde are dreptul să funcționeze conform legii;

- faptul că procurorii de la

D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu

conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet;

- numirea la D.N.A. conferă

dreptul procurorilor de a funcționa în această structură specializată, de a

îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestei direcții și de a fi

remunerați cu salariul prevăzut de lege pentru această funcție, nu și gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Analizând recursul formulat

de F.A.M., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304

și art. 3041 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă

cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este

întemeiat pentru următoarele considerente.

Recurenta a fost delegată la

D.N.A. în perioada 1 iulie 2003 - 31 martie 2004 și numită în funcția de

procuror la D.N.A., serviciul teritorial Alba Iulia, la data de 1 aprilie 2004

prin Ordinul ministrului justiției nr. 876/C din 22 martie 2004, încetându-și

activitatea la această structură la data de 14 februarie 2008.

La data numirii recurentei

la D.N.A. (1 aprilie 2004), era în vigoare Legea nr. 92/1992, care în art. 69 alin.

(2) arată: „promovarea procurorilor în funcțiile din Ministerul Public se face

de către ministrul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu respectarea condițiilor prevăzute de

lege (...)”.

În aceste condiții,

recurenta a fost numită prin ordin al ministrului justiției (nr. 876/C din 22

martie  2004) la propunerea procurorului general, cu respectarea condițiilor

prevăzute de lege, inclusiv cea de vechime în magistratură. La data numirii

sale la D.N.A. recurenta avea vechime în magistratură de 8 ani și 4 luni și

deci îndeplinea condiția vechimii precum și celelalte condiții impuse de Legea nr.

92/1992.

În cauză, Înalta Curte

constată că numirea recurentei cu începere de la data de 1 aprilie 2004 ca

procuror la D.N.A., structură autonomă înființată la nivel național, specializată

în combaterea infracțiunilor de corupție, condusă de un procuror general și

coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, reprezintă în fapt o promovare bazată pe criterii stricte

de selectare.

Este necontestat că

recurenta a funcționat în cadrul D.N.A. îndeplinind funcții de execuție, în tot

acest timp desfășurând activitatea specifică conform atribuțiilor pe care legea

le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

astfel încât este evident că a dobândit gradul profesional corespunzător

respectivei structuri, acesta fiind un drept câștigat, conform principiilor

generale ce stau la baza executării unui raport de serviciu, știut fiind că și

acesta aparține raporturilor de muncă în înțelesul larg al sintagmei, chiar

dacă nu este un raport de muncă contractual.

În consecință, susținerea

intimatului în sensul că promovarea procurorilor se face numai prin concurs

organizat la nivel național, în limita posturilor vacante, la parchete,

inclusiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate fi

acceptată din perspectiva cadrului legislativ aplicabil.

De reținut este și faptul

că, potrivit art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, serviciile teritoriale

din cadrul D.N.A. sunt înființate prin ordin al procurorului șef fără a avea o

competență diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii

repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care își

desfășoară activitatea în structura centrală.

D.N.A. este condusă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției [art. 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior].

Evoluția legislativă nu

poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură

specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții care îl compun.

În aceste condiții, numirea

procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

În practica intimatului C.S.M.,

gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa

la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin

numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (Hotărârea Plenului

nr. 878 din 13 decembrie 2007) „Gradul profesional” nu este o noțiune

abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului

pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului în

cadrul căruia își desfășoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de

promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare,

în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional

privit în mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de

lege, promovarea se face „pe loc”.

Potrivit art. 5 alin. (2)

din O.U.G. nr. 43/2002, Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înființate „în

cadrul” acestea, prin ordin al procurorului șef, fără a avea o competență

materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii

repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care își

desfășoară activitatea în structura centrală.

Pornind de la existența

rațiunilor și obiectivelor specifice avute în vedere la înființarea actualei D.N.A.,

Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoașterea

gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o discriminare a

celorlalți magistrați din România, cărora- susține intimatul - „nu li s-a

recunoscut în aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio, cu

încălcarea principiului egalității”.

În jurisprudența sa

constantă, C.E.D.O. a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai

dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României, Hotărârea

din 6 decembrie 2007).

Ca un argument suplimentar,

Curtea reține că în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată

împrejurarea că atât în deciziile invocate de recurentă (nr. 1112 și 1113/2007)

cât și în alte soluții de dată mai recentă a fost recunoscut gradul profesional

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

procurorii din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără

argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera

divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și

insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art.

21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 791 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o privește pe recurentă, urmând ca

în consecință să-i recunoască acesteia gradul profesional solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

F.A.M. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată

în ceea ce o privește pe recurenta F.A.M.

Admite cererea recurentei și

obligă intimatul C.S.M. să recunoască acesteia gradul profesional corespunzător

procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2008.