ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4190/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea

adresată C.S.M, S.D.C. a solicitat recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii a arătat faptul că a fost numită în

funcția de

procuror

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.,

structură centrală, prin Ordinul nr. 134 din 29 mai 2007, al Procurorului șef al D.N.A., conform procedurii în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcția arătată.

Petenta a menționat faptul că începând cu data de 29 mai 2007 și până în

prezent a funcționat ca procuror la D.N.A., a îndeplinit acte ce intră în

competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a

beneficiat în fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul

acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.N.A. este structură cu

personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de gradul

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2006 Plenul

C.S.M. a respins cererea petentei de

recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, faptul

că, în situația în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii

speciale, a procurorilor la aceasta structură specializată, aceștia ar dobândi

în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale

privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție, prin concurs.

De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut că legiuitorul a prevăzut, în mod

expres, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine

la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze

potrivit legii, iar împrejurarea că acești procurori sunt salarizați cu un

coeficient de multiplicare

corespunzător

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și

Justiție, nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

Împotriva

acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 29 pct. 7 din Legea nr.

317/2000 republicată, S.D.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivele de

recurs, recurenta arată că a fost selectată și numită la D.N.A. pentru o

perioadă nedeterminată cu respectarea criteriilor și îndeplinește acte ce intră

în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

motiv pentru care este îndreptățită să i se recunoască gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A mai arătat

de asemenea că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în

sensul admiterii cererilor procurorilor numiți la D.N.A. și D.I.I.C.O.T.

Prin întâmpinare,

intimatul C.S.M., solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că

prin respingerea cererii recurentului, Plenul a interpretat corect și a făcut

distincția cuvenită între noțiunile de „numire” și „promovare”, legea prevăzând

condiții și proceduri diferite pentru cele două instituții.

Astfel, chiar dacă

D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca o structură specializată, are personalitate juridică proprie,

cu atribuții, competență, organizare și salarizare care sunt stabilite prin

lege specială.

În ceea ce privește

promovarea procurorilor, potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată,

aceasta se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita

posturilor vacante la parchete (inclusiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție).

În art. 44

alin. (1) lit. c) din același act normativ se prevede condiția de 8 ani vechime

în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (condiție diferită de cea de 6 ani

vechime necesară numirii la D.N.A.).

Dispozițiile

Legilor nr. 303/2004, 304/2004 și 317/2004, republicate, se aplică în mod

corespunzător și D.N.A.

De asemenea,

intimatul mai arată că potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004,

republicată, la încetarea activității în cadrul acestei structuri specializate,

procurorii revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Faptul că procurorii

de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu

conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

În fine, se mai

susține că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la

această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în

competența acestei direcții și de a fi remunerați cu salariu prevăzut de lege

pentru această funcție, nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Examinând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ. precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Problema de drept

vizează acordarea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție procurorului S.D.C. care a fost numit la D.N.A., în condițiile și conform procedurii reglementate de dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002.

Este

necontestat faptul că recurenta începând cu data de 29 mai 2007 și până în prezent a funcționat

ca procuror la D.N.A., a îndeplinit acte ce intră în competența

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a beneficiat în

fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul acestui

parchet, iar datorită faptului că în prezent D.N.A. este structură cu

personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de gradul

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea,

numirea procurorilor la D.N.A.

se face potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 43/2002 dispoziții

cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării

procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reglementată de dispozițiile

Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este evident faptul că nu se poate

face confuzie între numirea procurorilor la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform

procedurii reglementate de O.U.G. nr. 43/2002 și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și potrivit

procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a

solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet.

Rezultă așadar că prin hotărârea

recurată se face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și

cele ale instituției numirii acestora.

Or, în cauză recurenta a fost numită

în condițiile O.U.G. nr. 43/2002 la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, a câștigat dreptul de a

funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă

parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație Justiție ar echivala, în fapt, cu o

nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.N.A. în exercitarea atribuțiilor

specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Mai mult, intimatul nu a

efectuat vreo evaluare a sarcinilor și responsabilităților recurentului și o

constatare negativă față de cerințele gradului ce se refuză a fi acordat,

încălcându-se astfel principiul echivalenței postului și gradului.

A admite teza intimatului ar însemna

încălcarea câtorva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii

legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al

solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera

largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene.

De altfel, se constată că nu s-a făcut

nici o dovadă în sensul că, înainte de modificările legislative (care nu pot

retroactiva), recurentei i s-ar fi pus în vedere că nu îndeplinește condițiile

necesare funcției pe care o ocupă sau că ar fi necesară participarea sa la vreun

concurs de promovare.

Așa fiind, în temeiul art. 29 din

Legea nr. 317/204 coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 precum

și cu art. 312 și art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se

anula hotărârea Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurentă și a se

dispune obligarea intimatului să-i recunoască acesteia gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.D.C. împotriva

Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată, în ceea ce-l

privește pe recurent și obligă intimatul C.S.M. să recunoască recurentului

gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.