ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4190/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată C.S.M, S.D.C. a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii a arătat faptul că a fost numită în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., structură centrală, prin Ordinul nr. 134 din 29 mai 2007, al Procurorului șef al D.N.A., conform procedurii în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcția arătată. Petenta a menționat faptul că începând cu data de 29 mai 2007 și până în prezent a funcționat ca procuror la D.N.A., a îndeplinit acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a beneficiat în fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.N.A.

este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2006 Plenul C.S.M. a respins cererea petentei de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, faptul că, în situația în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la aceasta structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție, prin concurs.

De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar împrejurarea că acești procurori sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet. Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 29 pct. 7 din Legea nr. 317/2000 republicată, S.D.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs, recurenta arată că a fost selectată și numită la D.N.A.

pentru o perioadă nedeterminată cu respectarea criteriilor și îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care este îndreptățită să i se recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A mai arătat de asemenea că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în sensul admiterii cererilor procurorilor numiți la D.N.A. și D.I.I.C.O.T. Prin întâmpinare, intimatul C.S.M., solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că prin respingerea cererii recurentului, Plenul a interpretat corect și a făcut distincția cuvenită între noțiunile de „numire” și „promovare”, legea prevăzând condiții și proceduri diferite pentru cele două instituții.

Astfel, chiar dacă D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca o structură specializată, are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare care sunt stabilite prin lege specială. În ceea ce privește promovarea procurorilor, potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, aceasta se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante la parchete (inclusiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție). În art. 44 alin. (1) lit. c) din același act normativ se prevede condiția de 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (condiție diferită de cea de 6 ani vechime necesară numirii la D.N.A.).

Dispozițiile Legilor nr. 303/2004, 304/2004 și 317/2004, republicate, se aplică în mod corespunzător și D.N.A. De asemenea, intimatul mai arată că potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, republicată, la încetarea activității în cadrul acestei structuri specializate, procurorii revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet. În fine, se mai susține că numirea la D.N.A.

conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența acestei direcții și de a fi remunerați cu salariu prevăzut de lege pentru această funcție, nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs. Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului S.D.C.

care a fost numit la D.N.A., în condițiile și conform procedurii reglementate de dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002. Este necontestat faptul că recurenta începând cu data de 29 mai 2007 și până în prezent a funcționat ca procuror la D.N.A., a îndeplinit acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a beneficiat în fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.N.A. este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, numirea procurorilor la D.N.A. se face potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 43/2002 dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reglementată de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate de O.U.G. nr. 43/2002 și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet. Rezultă așadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și cele ale instituției numirii acestora. Or, în cauză recurenta a fost numită în condițiile O.U.G. nr. 43/2002 la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.N.A.

în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege. Mai mult, intimatul nu a efectuat vreo evaluare a sarcinilor și responsabilităților recurentului și o constatare negativă față de cerințele gradului ce se refuză a fi acordat, încălcându-se astfel principiul echivalenței postului și gradului. A admite teza intimatului ar însemna încălcarea câtorva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene.

De altfel, se constată că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că, înainte de modificările legislative (care nu pot retroactiva), recurentei i s-ar fi pus în vedere că nu îndeplinește condițiile necesare funcției pe care o ocupă sau că ar fi necesară participarea sa la vreun concurs de promovare. Așa fiind, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/204 coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 precum și cu art. 312 și art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se anula hotărârea Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurentă și a se dispune obligarea intimatului să-i recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.D.C. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată, în ceea ce-l privește pe recurent și obligă intimatul C.S.M. să recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.