ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3761/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată C.S.M., G.C.M. a solicitat

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii a

arătat faptul că a fost numit în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., structură centrală, prin Ordinul nr.

333 din 5 decembrie 2006, al Procurorului șef al D.N.A., conform procedurii în

vigoare la acea dată și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru

numirea în funcția arătată.

Petentul a menționat faptul

că începând cu data de 1 decembrie 2006 și până la 15 februarie 2008 a

funcționat ca procuror la D.N.A., a îndeplinit acte ce intră în competența

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a beneficiat în

fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul acestui

parchet, iar datorită faptului că în prezent D.N.A. este structură cu

personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de gradul

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Hotărârea nr. 591 din

19 iunie 2006 Plenul C.S.M. a respins cererea petentului de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, faptul că, în situația în care s-ar

considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la aceasta

structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar

eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții

superioare de execuție, prin concurs.

De asemenea, Plenul C.S.M. a

reținut faptul că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea

activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine

sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar împrejurarea

că acești procurori sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

Împotriva acestei hotărâri,

în temeiul dispozițiilor art. 29 pct. 7 din Legea nr. 317/2000, republicată,

petentul G.C.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivele de recurs,

recurentul G.C.M. arată că prin Hotărârea nr. 246 din 30 noiembrie 2006, C.S.M.

a avizat favorabil numirea sa în funcția de procuror în cadrul D.N.A.; numirea

s-a făcut pe perioadă nedeterminată și reprezintă promovarea realizată în urma

admiterii în baza unui interviu, ca formă de examinare specială prevăzută de

lege, în această structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul mai susține că din

verificarea dosarelor profesionale ale procurorilor declarați admiși la

interviu, a rezultat că aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute de lege,

referitor la pregătirea profesională, conduita morală ireproșabilă și vechimea

de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător.

Se mai susține că potrivit

dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, la data

încetării activității în cadrul D.N.A. procurorul revine la parchetul de unde

provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Deci, legea nu precizează că

procurorul ar pierde un drept câștigat, respectiv gradul profesional și

salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție unde funcționează D.N.A., ca structură cu personalitate juridică

specializată, organizată în structură centrală și structură teritorială.

Recurentul mai arată că a

îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intrau în competența acestei

structuri, a beneficiat de fapt și de drept de statutul și remunerația acordată

procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În fine, recurentul invocă

practica judiciară, în această materie, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin întâmpinare, intimatul C.S.M.,

solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că prin respingerea

cererii recurentului, Plenul a interpretat corect și a făcut distincția

cuvenită între noțiunile de „numire” și „promovare”, legea prevăzând condiții

și proceduri diferite pentru cele două instituții.

Astfel, chiar dacă D.N.A.

funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, ca o structură specializată, are personalitate juridică proprie, cu

atribuții, competență, organizare și salarizare care sunt stabilite prin lege

specială.

În ceea ce privește promovarea

procurorilor, potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, aceasta se

face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor

vacante la parchete (inclusiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție). În art. 44 alin. (1) lit. c) din același act normativ se prevede

condiția de 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru

promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție (condiție diferită de cea de 6 ani vechime necesară numirii

la D.N.A.).

Dispozițiile Legilor nr. 303/2004,

304/2004 și 317/2004, republicate, se aplică în mod corespunzător și D.N.A.

De asemenea, intimatul mai

arată că potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, la

încetarea activității în cadrul acestei structuri specializate, procurorii

revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Faptul că procurorii de la

D.N.A. sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu

conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

În fine, se mai susține că

numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această

structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența

acestei direcții și de a fi remunerați cu salariu prevăzut de lege pentru

această funcție, nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Examinând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041

C. proc. civ. precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte

constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Problema de drept vizează

acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție procurorului G.C.M. care a fost numit la D.N.A.,

în condițiile și conform procedurii reglementate de dispozițiile O.G. nr. 42/2003.

Este necontestat faptul că

recurentul începând cu data de 1 decembrie 2006 și până la 15 februarie 2008 a

funcționat ca procuror la D.N.A., a îndeplinit acte ce intră în competența

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a beneficiat în

fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul acestui

parchet, iar datorită faptului că în prezent D.N.A. este structură cu personalitate

juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, numirea

procurorilor la D.N.A. se face potrivit dispozițiilor O.G. nr. 43/2002

dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia

promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este evident faptul că nu se

poate face confuzie între numirea procurorilor la D.N.A. din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform

procedurii reglementate de O.G. nr. 43/2002 și promovarea procurorilor la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și

potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea are

în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului

profesional corespunzător acestui Parchet.

Rezultă așadar că prin

hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituției promovării

procurorilor și cele ale instituției numirii acestora.

Or, în cauză recurentul a

fost numit în condițiile O.G. nr. 42/2003 la D.N.A. din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit

raționamentului din Hotărârea nr. 246 din 30 noiembrie 2006, a câștigat dreptul

de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte,

nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a

competenței ce revine procurorilor D.N.A. în exercitarea atribuțiilor specifice

acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Mai mult, intimatul nu a

efectuat vreo evaluare a sarcinilor și responsabilităților recurentului și o

constatare negativă față de cerințele gradului ce se refuză a fi acordat,

încălcându-se astfel principiul echivalenței postului și gradului.

A admite teza intimatului ar

însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii

legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al

solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera

largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene.

De altfel, se constată că nu

s-a făcut nici o dovadă în sensul că, înainte de modificările legislative (care

nu pot retroactiva), recurentului i s-ar fi pus în vedere că nu îndeplinește

condițiile necesare funcției pe care o ocupă sau că ar fi necesară participarea

sa la vreun concurs de promovare.

Așa fiind, în temeiul art. 29

din Legea nr. 317/204 coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004

precum și cu art. 312 și art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul,

a se anula hotărârea Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurent și a se

dispune obligarea intimatului să-i recunoască acestuia gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

G.C.M., împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată

în ceea ce privește pe recurentul G.C.M.

Obligă intimatul C.S.M. să

recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2008.