ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2043/2008

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2007 N.Ș.

a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1799 din 28 martie

2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 9751/1/2006, prin care s-a respins ca nefondat recursul

său împotriva Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii.

În motivarea contestației

în anulare contestatorul arată că în mod nelegal instanța de recurs a considerat

că nu este competentă să cenzureze materialele de la testul psihologic interpretând

greșit dispozițiile Legii nr. 213/2004 și, de asemenea, nu a verificat nemijlocit,

pe bază de probe, motivele de casare invocate, referitoare la organizarea și desfășurarea

concursului, reținându-se că „acestea au fost analizate de Consiliul Superior al

Magistraturii și s-a constatat că au fost respectate dispozițiile legale în materie”.

Totodată, a fost ignorată cererea sa de efectuare a unei expertize de specialitate,

reținându-se, în mod fals, că ar fi renunțat la aceasta.

În drept contestatorul

a invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., respectiv omisiunea

analizării unora din motivele de casare.

Alăturat contestației

a fost atașat Dosarul nr. 9751/1/2006, în care s-a pronunțat decizia civilă atacată.

Analizând actele și lucrările

dosarului menționat, precum și motivele contestației în anulare, Înalta Curte constată

ca fiind neîntemeiate criticile formulate de contestator, cu privire la neanalizarea

motivelor de recurs.

Astfel, instanța de recurs

a analizat obiecțiunile reclamantului privind testarea psihologică, arătându-se

în decizia atacată că s-au respectat dispozițiile Regulamentului de organizare și

desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere

a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 283/2005 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, modificată prin Hotărârea nr. 607/2005, precum

și dispozițiile Hotărârii nr. 129/2006 referitoare la modalitatea de comunicare

a rezultatelor obținute la testarea psihologică.

Instanța de recurs a apreciat

că evaluarea lucrării făcute de candidat excede competențelor sale, rolul său fiind

exclusiv acela de a verifica respectarea normelor de organizare și desfășurare a

concursului, astfel cum acestea sunt prevăzute de actele normative aplicabile.

Din acest motiv instanța

de recurs a considerat inutilă depunerea la dosar a lucrării candidatului, față

de împrejurarea că recurentul însuși nu a indicat o normă legală care să fi fost

încălcată, ci a exprimat criticile sale privind lipsa de transparență a acestei

probe și opinia sa personală în sensul că rezultatul ce i s-a comunicat de către

psiholog, de 70% compatibilitate cu funcția, nu putea duce la declararea sa ca respins.

Totodată, s-a reținut

în decizia atacată că recurentul însuși nu contestă împrejurarea verificării rezultatului

testării de către comisia special constituită pentru soluționarea contestațiilor,

conform dispozițiilor Regulamentului; în aceste condiții instanța de recurs nu putea

dispune o expertiză de specialitate pentru verificarea corectitudinii notării, nefiind

de competența sa să se substituie examinatorilor, nici măcar în baza unei expertize

de specialitate.

În ceea ce privește pretinsa

încălcare a unor dispoziții referitoare la incompatibilități ale membrilor comisiilor

de examinare, așezarea în săli și în bănci a candidaților și transparența în selectarea

membrilor comisiei, instanța de recurs a considerat că acestea nu au fost dovedite

de recurent, din moment ce în Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii

nr. 306 din 13 aprilie 2006 se menționează că s-au verificat aceste aspecte și nu

au fost identificate încălcări ale Regulamentului, fiind indicate normele aplicabile

și modul propriu-zis de alcătuire a comisiei. Față de această hotărâre, recurentul

nu a indicat elemente suplimentare, care să fie cenzurabile de către instanță.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte constată că decizia atacată răspunde fiecăruia din motivele

de recurs invocate de recurentul N.Ș., astfel că nefiind întrunite condițiile

art. 318 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de N.Ș. împotriva Deciziei nr. 1799 din 28 martie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2008.