ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4105/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4105/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, rezultă următoarele:
P.M. a solicitat instanței în
contradictoriu cu B.I., B.D., G.C. și O.N.G., anularea Deciziei nr. 3714 din 14
septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rejudecarea cererii
sale de recurs, prin cercetarea tuturor motivelor și reaprecierea probelor,
întrucât hotărârea îi încalcă drepturile fundamentale, este motivată
necorespunzător, contrar dispozițiilor art. 129 și art. 261 C. proc. civ. și
reține eronat că acesta a sesizat Curtea Constituțională privind hotărârile
judecătorești.
Contestatorul susține deasemenea că
i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i-a fost înmânat un exemplar
de pe întâmpinare, i s-a obstrucționat posibilitatea prezentării concluziilor
și excepțiilor, din greșeală Înalta Curte a omis să cerceteze motivele de
recurs invocate de acesta, însușindu-și fără rezerve statuările încheierii din
11 aprilie 3007 a Curții de Apel Constanța făcând trimitere la dispoziția nr.
47/1998, care nu are aplicabilitate în cauză și la o lege inexistentă, nr.
544/2004.
Raportat la cele de mai sus arătate,
P.M. își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiunile art. 318 teza 1 și
teza 2 C. proc. civ., menționând că cercetarea tuturor motivelor de recurs ar
fi dus la soluția admiterii acestuia.
În speță, contestatorul invocă
neregularități de judecată și de reapreciere a probelor.
Contestația în anulare urmează a fi
respinsă ca tardiv formulată.
Prin decizia a cărei anulare s-a
solicitat, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul împotriva
încheierii din 11 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă,
pronunțată în dosarul nr. 1076/36/2007.
Prin încheierea din 11 aprilie 2007,
Curtea de Apel Constanța a respins ca inadmisibile excepțiile de
neconstituționalitate și de nelegalitate ale sentinței civile nr. 830 din 7
februarie 1991, pronunțată de Judecătoria Constanța.
Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc.
civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale
de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la
data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un
an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Nu există o dată certă a luării la
cunoștință a hotărârii, dar se prezumă, în absența unor probe contrare, că
momentul în care contestatorul P.M. a cunoscut decizia nr. 5714 a fost data
pronunțării acesteia, 14 septembrie 2007, deoarece așa cum rezultă din
practicaua deciziei, contestatorul a fost prezent în instanță și a pus
concluzii.
Contestația în anulare a fost
formulată de P.M. la data de 19 decembrie 2007 împotriva deciziei de care a
luat cunoștință la 14 septembrie 2007, așadar, cu depășirea termenului legal de
decădere prevăzut de art. 319 C. proc. civ.
Pentru considerentele mai sus expuse,
contestația în anulare formulată de P.M. împotriva deciziei nr. 5714 din 14
septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va fi respins ca tardiv
introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardivă contestația în
anulare formulată de P.M. împotriva deciziei nr. 5714 din 14 septembrie 2007 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 18 iunie 2008.