ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1664/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la

17 octombrie 2007,

A.G.

și A.E. au solicitat anularea Deciziei nr. 1878 din 17 mai 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială, dată în contradictoriu cu

creditoarea A.V.A.S. și cu pârâtul C.P.T., prin care a fost respins recursul

declarat împotriva sentinței civile nr. 296 din 13 decembrie 2006 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială.

În criticile

formulate întemeiate pe dispozițiile art. 317-320 C. proc. civ., contestatorii

susțin că decizia din recurs este greșită, întrucât la termenul din 17 mai 2007

instanța a pus în discuție numai excepția nulității recursului pentru

nemotivare în drept, nu și fondul cauzei și le-a respins cererea de amânare

pentru consultarea unui avocat, ulterior soluționând recursul pe fond, cu

ignorarea actelor depuse la dosar la 8 mai 2007.

Față de această

situație contestatorii consideră că le-a fost încălcat dreptul la apărare

prevăzut de art. 156 C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6

din C.E.D.O.

La termenul din 28

februarie 2008 contestatorii au invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998, excepție la judecata căreia

au renunțat astăzi.

Intimatul Carabeț

Petre Tiberiu a invocat tardivitatea contestației în anulare, la același

termen, solicitând pe fond, prin concluziile scrise depuse la dosar (fila 72)

respingerea ca nefondată a contestației.

Prin întâmpinare

intimata A.V.A.S. București a solicitat respingerea excepției

neconstituționalității și a contestației ca nefondată.

Contestația în anulare

este nefondată.

În condițiile art. 317

C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare

pentru motivele arătate la pct. 1 și 2, precum nerespectarea condițiilor legale

referitoare la citarea părților pentru ziua când s-a judecat pricina și

încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Deși contestatorii

indică și prevederile art. 318 C. proc. civ., nu precizează care sunt greșelile

materiale făcute de instanța de recurs în pronunțarea Deciziei nr. 1878 din 17

mai 2007.

Invocarea de către

contestatori a încălcării dreptului la apărare nu se încadrează în „greșelile

materiale” sau „omisiunile” la care fac referire dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., cu atât mai mult cu cât instanța de recurs a analizat apărările și actele

atașate concluziilor scrise din 17 mai 2007, analizând aceste aspecte în

penultimul aliniat al considerentelor deciziei atacate.

Din actele dosarului

de recurs, atașat prezentei contestații rezultă că, recursul a fost soluționat

pe fond în condițiile în care, după terminarea dezbaterilor în ședință publică,

dar înainte de deliberări, recurenții au depus prin registratură precizări -

concluzii prin care au făcut încadrarea în drept a motivelor de recurs, motive

analizate de instanță în limita aspectelor de nelegalitate sesizate, părțile

nefiind prejudiciate.

Din această

perspectivă, rezultă că motivele invocate nu intră în sfera de aplicare a

prevederilor art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și nici în categoria

greșelilor materiale avute în vedere de legiuitor prin art. 318 din același

cod, motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anulare formulată de contestatorii A.G. și A.E. împotriva Deciziei nr. 1878 din

17 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.