ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1843/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3290 din 24 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 17 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția VI comercială, schimbă sentința atacată și respinge contestația la executare. Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat la data de 6 noiembrie 2007, în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. contestație în anulare SC O.F.R. SA solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate și trimiterea cauzei la instanța competentă să analizeze fondul raporturilor juridice deduse judecății, respectiv la Curtea de Apel București.

În motivarea contestației în anulare petenta susține că instanța supremă, fără a da posibilitatea părților să formuleze apărări cu privire la raporturile dintre părți și ignorând faptul că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs a admis recursul și modificând în tot sentința recurată a respins contestația la executare formulată de SC O.F.R. SA, ca nefondată, fără a intra în cercetarea fondului, în loc să caseze hotărârea cu trimitere spre rejudecare. Procedând astfel instanța de recurs a încălcat prevederile art. 312 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ. Contestatoarea mai susține că decizia contestată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competența instanței de recurs.

Contestația în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare formulată de SC O.F.R. SA nu se circumscrie motivelor prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Potrivit art. 317 „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”. 1. când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Critica contestatoarei că, în speță, instanța supremă, nu era competentă să soluționeze pe fond contestația la executare este nefondată.

Potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 51/1998 „dacă admite recursul, prin aceeași hotărâre instanța este obligată să soluționeze și fondul cauzei sau, dacă se impune administrarea de probe noi, să stabilească termenul de judecată”. Așa fiind, rezultă că instanța supremă a procedat în spiritul legii, a modificat hotărârea instanței de fond și a rejudecat pricina pe fond. Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC O.F.R. SA Dolj împotriva deciziei nr. 3290 din 24 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în dosar nr. 7341/2/2006, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2008.