ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3618/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 17 octombrie 2007, A.G. și A.E. au solicitat anularea deciziei nr. 1878 din 17 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, dată în contradictoriu cu creditoarea A.V.A.S. și cu pârâtul C.P.T., prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 296 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. În criticile formulate întemeiate pe dispozițiile art. 317 – art. 320 C. proc.

civ., contestatorii susțin că decizia din recurs este greșită, întrucât la termenul din 17 mai 2007 instanța a pus în discuție numai excepția nulității recursului pentru nemotivare în drept, nu și pe fondul cauzei și le-a respins cererea de amânare pentru angajare apărător, ulterior soluționând recursul pe fond, cu ignorarea actelor depuse la dosar la 8 mai 2007. Față de această situație contestatorii au considerat că le-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 156 C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O. Prin decizia nr. 1664 din 15 mai 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 9170/1/2007 a fost respinsă, ca nefondată contestația în anulare, în considerentele căreia s-a reținut că deși contestatorii indică și prevederile art. 318 C. proc.

civ., nu precizează care sunt greșelile materiale făcute de instanța de recurs în pronunțarea deciziei nr. 1878 din 17 mai 2007. În contra celei din urmă decizii contestatorii au formulat contestație în anulare în argumentarea căreia arată, în esență, că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de nelegalitate privind „cercetarea dispozițiilor legale invocate cât și întreg probatoriul” și că nu au calitatea de debitor în sensul O.U.G. nr. 51/1998, iar contestația la executare trebuia soluționată conform art. 399 și urm. C. proc. civ. Contestația în anulare este inadmisibilă. Decizia atacată prin contestația în anulare de față a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, care a soluționat contestația în anulare formulată împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs, și anume decizia nr. 1664 din 15 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora „hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată” trebuie coroborate cu prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Reținând că hotărârea judecătorească împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare a fost pronunțată de instanță asupra unei alte contestații în anulare, respectiv decizia nr. 1664 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, iar nu asupra unei hotărâri irevocabile pronunțate de aceasta ca instanță de recurs conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de față este inadmisibilă. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A.G. și A.E. împotriva deciziei nr. 1664 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.