ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3618/2008

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la 17

octombrie 2007, A.G. și A.E. au solicitat anularea deciziei nr. 1878 din 17 mai

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, dată în

contradictoriu cu creditoarea A.V.A.S. și cu pârâtul C.P.T., prin care a fost

respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 296 din 13 decembrie 2006

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

În criticile formulate

întemeiate pe dispozițiile art. 317 – art. 320 C. proc. civ., contestatorii

susțin că decizia din recurs este greșită, întrucât la termenul din 17 mai 2007

instanța a pus în discuție numai excepția nulității recursului pentru

nemotivare în drept, nu și pe fondul cauzei și le-a respins cererea de amânare

pentru angajare apărător, ulterior soluționând recursul pe fond, cu ignorarea

actelor depuse la dosar la 8 mai 2007.

Față de această situație

contestatorii au considerat că le-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut

de art. 156 C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O.

Prin decizia nr. 1664 din 15

mai 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată în

dosarul nr. 9170/1/2007 a fost respinsă, ca nefondată contestația în anulare,

în considerentele căreia s-a reținut că deși contestatorii indică și

prevederile art. 318 C. proc. civ., nu precizează care sunt greșelile materiale

făcute de instanța de recurs în pronunțarea deciziei nr. 1878 din 17 mai 2007.

În contra celei din urmă

decizii contestatorii au formulat contestație în anulare în argumentarea căreia

arată, în esență, că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze

motivele de nelegalitate privind „cercetarea dispozițiilor legale invocate cât

și întreg probatoriul” și că nu au calitatea de debitor în sensul O.U.G. nr. 51/1998,

iar contestația la executare trebuia soluționată conform art. 399 și urm. C.

proc. civ.

Contestația în anulare este

inadmisibilă.

Decizia atacată prin

contestația în anulare de față a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, care a soluționat contestația în anulare formulată

împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs, și anume decizia nr. 1664

din 15 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

Prevederile art. 320 alin. (3)

C. proc. civ. conform cărora „hotărârea dată în contestația în anulare este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată” trebuie coroborate cu

prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

Reținând că hotărârea

judecătorească împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare a fost

pronunțată de instanță asupra unei alte contestații în anulare, respectiv

decizia nr. 1664 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, iar nu asupra unei hotărâri irevocabile pronunțate de aceasta ca

instanță de recurs conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ., contestația în

anulare de față este inadmisibilă.

Așa fiind, față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorii A.G. și A.E. împotriva

deciziei nr. 1664 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2008.