ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1481/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3755 din 18 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins ca inadmisibilă contestația în anulare împotriva Deciziei penale nr. 7169 din 8 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția p enală. Pentru a hotărî astfel a reținut că: În prezenta cauză contestatoarea G.A. a formulat în termen legal plângere împotriva rezoluției nr. 65/II/2/2006 din 14 martie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a rezoluției nr. 6/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva numiților C.A., A.A., G.M.

și D.M. Prin sentința penală nr. 49/P din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara G.A. împotriva rezoluțiilor menționate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, recurs care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 7169 din 8 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Împotriva acestei decizii la data de 30 noiembrie 2007, contestatoarea G.A. a formulat contestație în anulare, contestație adresată Curții de Apel Constanța și înregistrată sub nr. 2772/36/2007. În motivarea contestației în anulare, contestatoarea G.A. a arătat că numiții C.A., B.E., A.A., G.M., D.M.

au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, motiv pentru care a solicitat desființarea rezoluției nr. 65/II/2/2006 din 14 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Prin încheierea de ședință din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 60 C. proc. pen. s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Curtea de Apel București, instanță care a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 389 alin. (1) C. proc. pen. Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în motivarea Deciziei nr. 3755 din 18 noiembrie 2008 că numita G.A.

a formulat contestație în anulare la data de 30 noiembrie 2007, cu mult peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 alin. (1) C. proc. pen., iar motivele invocate nu se încadrează în nici unul dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen. A mai reținut Înalta Curte că la termenul din 8 decembrie 2006 când au avut loc dezbaterile în recurs, contestatoarea a fost prezentă la acest termen, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 386 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva Deciziei nr. 3755 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 noiembrie 2008 contestatoarea G.A. a formulat o nouă contestație în anulare criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea hotărârii atacate.

Cu ocazia dezbaterii admisibilității în principiu a contestației în anulare la termenul de judecată din 22 aprilie 2009, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 386 C. proc. pen. și a solicitat desființarea rezoluției nr. 65/II/2/2006 din 14 martie 2009 dată în dosarul nr. 6/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța în vederea începerii urmăririi penale față de A.A., C.A., G.M. și D.M. Examinând prezenta contestație în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 387 alin. (2): „în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e) trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acestora”.

Potrivit art. 387 alin. (1) C. proc. pen.: „contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, iar contestația pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) și d) și de procuror”. Corespunzător acestor prevederi, legea procesual-penală stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare. Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă, a condițiilor prevăzute de legea procesual-penală. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc.

pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contestației în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu. Or, în prezenta cauză contestatoarea a formulat o nouă contestație în anulare împotriva unei decizii prin care s-a respins contestația în anulare promovată împotriva unei decizii pronunțate în recurs. Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în situațiile prevăzute de legea procesual-penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor extraordinare de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., reiterând motivele contestației în anulare analizate deja prin decizia împotriva căreia a formulat prezenta contestație în anulare. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A., împotriva Deciziei penale nr. 3755 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 3952/2/2008. Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2009.