ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3906/2009

Asupra contestației

în anulare de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 24/F din 13

februarie 2009, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dispusă în Dosarul nr. 318/P/2008 din 15 septembrie 2008 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați.

S-au reținut

următoarele:

Petiționarul a

solicitat efectuarea urmăririi penale cu privire la intimații judecători C.A.M.

și M.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, nedenunțarea

unor infracțiuni și favorizarea infractorului.

S-a susținut că

Dosarul nr. 3371/113/2007, judecătorii menționați au interpretat greșit probele

administrate, cu știință, favorizând pe numitul B.M. pentru infracțiunile de

denunțare calomnioasă, insultă, calomnie și uzurpare de calități oficiale și nu

au denunțat faptele comise de acesta.

Actele premergătoare

efectuate de procuror nu au stabilit existența infracțiunilor reclamate.

În cauza ce a format

obiectul Dosarului nr. 3371/113/2007, petiționarul B.O. a contestat decizia de

desfacere a contractului de muncă prin concedierea emisă de SC S. SRL Brăila,

solicitând anularea acestuia.

Prin Sentința civilă

nr. 466 din 30 mai 2008, intimații judecători au respins contestația ca

nefondată, iar sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului

petiționarului de Curtea de Apel Galați, prin Decizia civilă nr. 79/R din 20

ianuarie 2009. S-a apreciat de procuror că în cauză nu s-a comis o infracțiune,

intimații acționând în conformitate cu legea și cu probele cauzei.

Plângerea petiționarului

formulată în condițiile art. 275 - 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca

nefondată de procurorul ierarhic superior, prin rezoluția nr. 1073/11/2 din 3

noiembrie 2008.

În termen legal,

petentul s-a adresat, conform art. 278

1

C. proc. pen., Curții de Apel

Galați, solicitând desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale.

Curtea de apel, prin

sentința atacată, a respins ca nefondată plângerea, constatând că în cauză nu

s-a comis o infracțiune, intimații acționând în conformitate cu legea și

probele dosarului.

Recursul declarat de

petiționar a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 1380 din 13

aprilie 2009, pronunțată de secția penală de la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Împotriva Deciziei

nr. 1380 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, a formulat contestație în anulare petiționarul care a invocat

temei disp. art. 386 lit. e) C. proc. pen. A susținut că la termenul din 13

aprilie 2009, cele două inculpate, nu au fost ascultate, iar ascultarea era

obligatorie conform art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen.

și în plus minuta deciziei nu respectă dispozițiile art. 357 C. proc. pen.

Contestația în

anulare este inadmisibilă.

Obiectul cauzei de

față îl constituie plângerea formulată în fața judecătorului împotriva unei

rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe disp. art. 278

1

C. proc. pen. Părțile într-o atare procedură cu calitatea de petenți și

făptuitori și, nicidecum de inculpați iar dispozițiile art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen., obligă instanța cu ocazia judecării

recursului să procedeze la audierea inculpatului, atunci când acesta nu a fost

ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe

nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Obligația prevăzută

în art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc. pen. nu își găsește

aplicare în cauza de față și nu poate constitui motiv de admitere a

contestației în anulare.

Referitor la cel

de-al doilea motiv, acela că minuta deciziei nu cuprinde mențiunile prev. în

art. 357 C. proc. pen., el nu este prevăzut printre cazurile pentru care se

poate formula contestație în anulare.

Așa fiind Înalta

Curte, constatând că cererea formulată de petentul B.O., este inadmisibilă,

urmează să o respingă.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.O. împotriva

Deciziei penale nr. 1380 din 13 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 24 noiembrie 2009.