ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1495/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați sub nr. 1263/44/2009, petiționarul B.O. a formulat

plângere, conform art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 90/P/2009

din 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținută prin

rezoluția nr. 743/II/2/2009 din 15 iunie 2009 a procurorului general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați solicitând infirmarea acestora

și, pe fond, admiterea plângerii sale și tragerea la răspundere

penală a intimatului N.F., magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Brăila

pentru săvârșirea faptelor sesizate.

Curtea de Apel Galați,

secția penală, prin sentința penală nr. 172/ F din 9 octombrie 2009,

în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.O. (cu

domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Brăila, județul

Brăila) împotriva rezoluției nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, menținută prin rezoluția nr. 743/II/2/2009 din 15

iunie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, obligându-l, totodată, la plata sumei de 30 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 90/P/2009 din 06 mai

2009 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a

dispus, în baza prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul judecător

N.F., din cadrul Judecătoriei Brăila, cercetat sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 248

1

și art. 249 C. pen., apreciind că

faptele imputate intimatului nu există.

Pentru a dispune astfel,

procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a avut în vedere

că la data de 19 februarie 2009, persoana vătămată B.O. depus o plângere penală

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care solicitat efectuarea

de cercetări față de făptuitorul N.F., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila,

sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra interesele persoanelor

în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen.

raportat la art. 248

1

C. pen. și art. 249 C. pen.

Petiționarul, în

conținutul plângerii, a arătat că făptuitorul, prin hotărârea pronunțată în

Dosarul nr. 781/196/2008 al Judecătoriei Brăila, nu a respectat dispozițiile

legale privind competența după materie, a interpretat greșit obiectul

cauzei și nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate.

Din actele premergătoare

începerii urmăririi penale efectuate în cauză s-a reținut că la data de 31

ianuarie 2008, persoana vătămată B.O. a depus pe rolul Judecătoriei Brăila o

cerere în contradictoriu cu numitul B.B.P., acțiune civilă ce a fost înregistrată

sub nr. Dosar 781/916/2008 al Judecătoriei Brăila fiind repartizată

judecătorului N.F.

Prin sentința civilă nr.

7686 din 16 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 781/196/2008, intimatul

magistrat judecător a dispus respingerea contestației în anulare formulată de

petiționarul B.O. împotriva sentinței civile nr. 5411/2007 a Judecătoriei

Brăila, ca nefondată, apreciind că respectivele critici puteau fi invocate în

calea de atac a apelului.

Procurorul de la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Galați, analizând plângerea formulată de

petiționar, a constatat că nu au rezultat indicii cu privire Ia comiterea

de către intimat a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor în formă calificată și neglijență în serviciu, apreciind că intimatul

și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale, iar hotărârea

pronunțată a fost motivată atât în fapt, cât și în drept.

S-a mai reținut că

obiecțiunile petiționarului cu privire la obiectul cauzei, competența după

materie și nepronunțarea asupra unor probe, nu puteau fi invocate în cadrul

unei plângeri penale îndreptate împotriva magistratului, ci în cadrul căii de

atac a recursului civil, reglementată de C. proc. civ., instanței de control

judiciar revenindu-i exclusiv competența de a cenzura hotărârea pronunțată

de intimat, în primă instanță.

Pe cale de consecință, în

cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul

N.F., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute de art.

246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. și art. 249 C. pen.,

întrucât faptele sesizate nu s-au obiectivat în realitate.

Prin rezoluția nr.

743/II/2/2009 din 15 iunie 2009 procurorul general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea petiționarului B.O., confirmând ca fiind

legală și temeinică rezoluția nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva ambelor rezoluții

a formulat plângere petentul B.O., conform art. 278

1

C. proc. pen.,

criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, plângere ce a fost, de

asemenea, respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Galați, secția penală,

prin sentința penală nr. 172/ F din 9 octombrie 2009.

Analizând plângerea

formulată din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele,

prima instanță a conchis că sentința civilă nr. 7686 din 16 decembrie 2008

a Judecătoriei Brăila (Dosar civil nr. 781/196/2008), pronunțată de intimatul

judecător N.F. a fost consecința formării propriei convingeri a

judecătorului, urmare administrării probelor din dosar, fiind dată în

conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

S-a apreciat, de asemenea,

de către prima instanță că, pe de o parte, soluția pronunțată în

dosarul civil cu nr. de mai sus nu putea fi cenzurată decât prin promovarea

căilor legale de atac și exclusiv de către instanțele civile de

control judiciar, neputând constitui elementul material al vreunei

infracțiuni și, cu atât mai puțin, al faptei prevăzută de art.

246 raportat la art. 248

1

C. pen. sau al celei prevăzută de art. 249

C. pen., presupuse a fi săvârșite de intimat.

Fiind nemulțumit de sentința penală mai

sus-menționată, în termen legal, petiționarul a formulat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru aceleași motive invocate

și în fața primei instanțe.

Pe rolul secției penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a constituit Dosarul nr. 1263/44/2009, cauza

amânându-se succesiv, la două termene de judecată (25 ianuarie 2010 și 8

martie 2010), la solicitarea recurentului petiționar, pentru

imposibilitatea sa obiectivă de prezentare (filele 9 și respectiv, 17

dosar recurs).

La termenul din 19 aprilie 2010,

deși a fost legal citat, recurentul petiționar nu s-a mai prezenta și

nici nu a depus vreo cerere pentru a-și justifica absența în

fața instanței de recurs. Însă prin memoriul depus la dosar (fila 2

dosar recurs) a solicitat, admiterea recursului astfel cum au fost formulat și

motivat, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, în rejudecare, admiterea

plângerii formulată și, pe cale de consecință, infirmarea

rezoluțiilor dispuse în cauză și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați, pentru efectuarea de cercetări față de intimatul

N.F., apreciind că acesta este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care

a formulat inițial plângere.

Examinând recursul declarat de

petiționar, sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3)

coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o garanție a respectării

legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice

persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale

să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului, poate

face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost

vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce

atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

În cauza supusă analizei, Înalta

Curte constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator

administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de

petiționarul B.O., apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale nr. 90/P/2009 din 6 mai 2009, prin care, urmare

actelor premergătoare efectuate, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

împotriva intimatului-magistrat judecător N.F., pentru săvârșirea faptelor

prevăzute de art. 246 raportat la art. 248

1

și de art. 249 C.

pen., întrucât, corect, s-a apreciat că faptele nu s-au confirmat.

De altfel, Înalta Curte constată că

prin rezoluția nr. 743/II/2/2009 dată la 15 iunie 2009 în Dosarul nr.

90/P/2008, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați a confirmat soluția dispusă de procuror, față de numitul N.F.,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 raportat la art. 248

1

C.

pen. și de art. 249 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că, faptele nu

s-au confirmat, neexistând în realitatea obiectivă.

De asemenea, se constată că, din

actele existente la dosar, nu a rezultat faptul că pronunțând sentința civilă

nr. 7686 din 16 decembrie 2008 în Dosarul civil nr. 781/196/2008 al

Judecătoriei Brăila, magistratul judecător ar fi săvârșit vreo faptă cu

conotație penală, întrucât acesta nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească

atribuțiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare,

hotărârea pronunțată fiind fundamentată pe probatoriile administrate în dosarul

civil.

De altfel, simplul fapt al

deliberării într-o cauză civilă, penală ori de altă natură, ce îmbracă forma

finală a unei sentințe, nu poate constitui un temei suficient și

serios pentru a antrena răspunderea penală a magistratului judecător care, prin

raportare la concluziile relevate de probatoriile administrate în respectiva

cauză și la prevederile legale în vigoare la acel moment, a transpus în

hotărârea pronunțată, propria sa convingere.

Înalta Curte mai constată că, pe de o parte,

în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că,

în timpul efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească, intimatul

N.F. ar fi avut intenția să producă vreo vătămare intereselor

petiționarului și ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena

răspunderea sa penală, astfel că, în mod justificat, s-a relevat că acesta

și-a îndeplinit și exercitat corespunzător atribuțiile de serviciu cu

prilejul soluționării Dosarului civil nr. 781/196/2008 al Judecătoriei Brăila,

(având ca obiect contestația in anulare împotriva sentinței civile

nr. 5411/2007, pronunțată în Dosarul civil nr. 6065/196/2007 al

Judecătoriei Brăila), pronunțând o hotărâre întemeiată pe declarațiile părților

și documentele de la dosar, apreciindu-se justificat că faptele nu există în

materialitatea lor.

Pe de altă parte, petiționarul putea să

uziteze de dreptul său de a promova căile de atac, prin care să solicite

instanțelor civile de control reverificarea probelor de la dosarul civil, având

deci deschisă calea de atac a recursului, iar criticile formulate de acesta,

corect au fost apreciate ca motive ce urmau a fi invocate și

susținute în respectiva cale de atac.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca

nefondat recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr.

172/ F din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 172/ F din 9

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 aprilie 2010.