ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1495/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1263/44/2009, petiționarul B.O. a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținută prin rezoluția nr. 743/II/2/2009 din 15 iunie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați solicitând infirmarea acestora și, pe fond, admiterea plângerii sale și tragerea la răspundere penală a intimatului N.F., magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Brăila pentru săvârșirea faptelor sesizate. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 172/ F din 9 octombrie 2009, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.O. (cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Brăila, județul Brăila) împotriva rezoluției nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținută prin rezoluția nr. 743/II/2/2009 din 15 iunie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, obligându-l, totodată, la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, în baza prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul judecător N.F., din cadrul Judecătoriei Brăila, cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248 1 și art. 249 C. pen., apreciind că faptele imputate intimatului nu există. Pentru a dispune astfel, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a avut în vedere că la data de 19 februarie 2009, persoana vătămată B.O. depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care solicitat efectuarea de cercetări față de făptuitorul N.F., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra interesele persoanelor în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen.

raportat la art. 248 1 C. pen. și art. 249 C. pen. Petiționarul, în conținutul plângerii, a arătat că făptuitorul, prin hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 781/196/2008 al Judecătoriei Brăila, nu a respectat dispozițiile legale privind competența după materie, a interpretat greșit obiectul cauzei și nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate. Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză s-a reținut că la data de 31 ianuarie 2008, persoana vătămată B.O. a depus pe rolul Judecătoriei Brăila o cerere în contradictoriu cu numitul B.B.P., acțiune civilă ce a fost înregistrată sub nr. Dosar 781/916/2008 al Judecătoriei Brăila fiind repartizată judecătorului N.F. Prin sentința civilă nr. 7686 din 16 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 781/196/2008, intimatul magistrat judecător a dispus respingerea contestației în anulare formulată de petiționarul B.O.

împotriva sentinței civile nr. 5411/2007 a Judecătoriei Brăila, ca nefondată, apreciind că respectivele critici puteau fi invocate în calea de atac a apelului. Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, analizând plângerea formulată de petiționar, a constatat că nu au rezultat indicii cu privire Ia comiterea de către intimat a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și neglijență în serviciu, apreciind că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale, iar hotărârea pronunțată a fost motivată atât în fapt, cât și în drept. S-a mai reținut că obiecțiunile petiționarului cu privire la obiectul cauzei, competența după materie și nepronunțarea asupra unor probe, nu puteau fi invocate în cadrul unei plângeri penale îndreptate împotriva magistratului, ci în cadrul căii de atac a recursului civil, reglementată de C. proc.

civ., instanței de control judiciar revenindu-i exclusiv competența de a cenzura hotărârea pronunțată de intimat, în primă instanță. Pe cale de consecință, în cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul N.F., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. și art. 249 C. pen., întrucât faptele sesizate nu s-au obiectivat în realitate. Prin rezoluția nr. 743/II/2/2009 din 15 iunie 2009 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului B.O., confirmând ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 90/P/2009 din 06 mai 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva ambelor rezoluții a formulat plângere petentul B.O., conform art. 278 1 C. proc. pen., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, plângere ce a fost, de asemenea, respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 172/ F din 9 octombrie 2009. Analizând plângerea formulată din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, prima instanță a conchis că sentința civilă nr. 7686 din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Brăila (Dosar civil nr. 781/196/2008), pronunțată de intimatul judecător N.F. a fost consecința formării propriei convingeri a judecătorului, urmare administrării probelor din dosar, fiind dată în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

S-a apreciat, de asemenea, de către prima instanță că, pe de o parte, soluția pronunțată în dosarul civil cu nr. de mai sus nu putea fi cenzurată decât prin promovarea căilor legale de atac și exclusiv de către instanțele civile de control judiciar, neputând constitui elementul material al vreunei infracțiuni și, cu atât mai puțin, al faptei prevăzută de art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen. sau al celei prevăzută de art. 249 C. pen., presupuse a fi săvârșite de intimat. Fiind nemulțumit de sentința penală mai sus-menționată, în termen legal, petiționarul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru aceleași motive invocate și în fața primei instanțe.

Pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constituit Dosarul nr. 1263/44/2009, cauza amânându-se succesiv, la două termene de judecată (25 ianuarie 2010 și 8 martie 2010), la solicitarea recurentului petiționar, pentru imposibilitatea sa obiectivă de prezentare (filele 9 și respectiv, 17 dosar recurs). La termenul din 19 aprilie 2010, deși a fost legal citat, recurentul petiționar nu s-a mai prezenta și nici nu a depus vreo cerere pentru a-și justifica absența în fața instanței de recurs.

Însă prin memoriul depus la dosar (fila 2 dosar recurs) a solicitat, admiterea recursului astfel cum au fost formulat și motivat, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, în rejudecare, admiterea plângerii formulată și, pe cale de consecință, infirmarea rezoluțiilor dispuse în cauză și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru efectuarea de cercetări față de intimatul N.F., apreciind că acesta este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat inițial plângere. Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționarul B.O., apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 90/P/2009 din 6 mai 2009, prin care, urmare actelor premergătoare efectuate, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului-magistrat judecător N.F., pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 246 raportat la art. 248 1 și de art. 249 C. pen., întrucât, corect, s-a apreciat că faptele nu s-au confirmat. De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 743/II/2/2009 dată la 15 iunie 2009 în Dosarul nr. 90/P/2008, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a confirmat soluția dispusă de procuror, față de numitul N.F., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen. și de art. 249 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că, faptele nu s-au confirmat, neexistând în realitatea obiectivă.

De asemenea, se constată că, din actele existente la dosar, nu a rezultat faptul că pronunțând sentința civilă nr. 7686 din 16 decembrie 2008 în Dosarul civil nr. 781/196/2008 al Judecătoriei Brăila, magistratul judecător ar fi săvârșit vreo faptă cu conotație penală, întrucât acesta nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea pronunțată fiind fundamentată pe probatoriile administrate în dosarul civil. De altfel, simplul fapt al deliberării într-o cauză civilă, penală ori de altă natură, ce îmbracă forma finală a unei sentințe, nu poate constitui un temei suficient și serios pentru a antrena răspunderea penală a magistratului judecător care, prin raportare la concluziile relevate de probatoriile administrate în respectiva cauză și la prevederile legale în vigoare la acel moment, a transpus în hotărârea pronunțată, propria sa convingere.

Înalta Curte mai constată că, pe de o parte, în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că, în timpul efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească, intimatul N.F. ar fi avut intenția să producă vreo vătămare intereselor petiționarului și ar fi săvârșit vreo faptă de natură a antrena răspunderea sa penală, astfel că, în mod justificat, s-a relevat că acesta și-a îndeplinit și exercitat corespunzător atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării Dosarului civil nr. 781/196/2008 al Judecătoriei Brăila, (având ca obiect contestația in anulare împotriva sentinței civile nr. 5411/2007, pronunțată în Dosarul civil nr. 6065/196/2007 al Judecătoriei Brăila), pronunțând o hotărâre întemeiată pe declarațiile părților și documentele de la dosar, apreciindu-se justificat că faptele nu există în materialitatea lor.

Pe de altă parte, petiționarul putea să uziteze de dreptul său de a promova căile de atac, prin care să solicite instanțelor civile de control reverificarea probelor de la dosarul civil, având deci deschisă calea de atac a recursului, iar criticile formulate de acesta, corect au fost apreciate ca motive ce urmau a fi invocate și susținute în respectiva cale de atac. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 172/ F din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 172/ F din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2010.