ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 835/P/2009 din 7 august 2009

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitoarea V.G.E., magistrat judecător în cadrul Tribunalului

Brăila, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. și art. 289 C. pen., întrucât s-a apreciat că faptele nu s-au

confirmat.

Pentru a se dispune astfel

organul de anchetă preliminară a reținut că petiționarul B.O. a formulat o

acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel

Galați, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 30.000 lei,

reprezentând daune interese pentru neîndeplinirea în termen legal a

soluționării cererii sale, formulată la data de 30 decembrie 2008, cauza

înregistrându-se pe rolul Tribunalului Brăila la secția comercială și

contencios administrativ sub nr. 934/113/2009. Tribunalul Brăila, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 273/F/CA din 16

aprilie 2009, a respins ca netimbrată cererea petiționarului în contradictoriu

cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

S-a mai reținut că la data

de 3 iunie 2009 petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței nr. 273/F/CA

din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, cerere înregistrată sub

nr. 934/113/2005 la Curtea de Apel Galați cu termen de judecată la data de 24

septembrie 2009 și, în esență, s-a constatat că neîndeplinirea obligației de

plată a taxei de timbru la termenul stabilit se sancționează cu anularea

cererii, conform prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/2007, iar în

speța respectivă întrucât petentul nu și-a îndeplinit obligația legală de

achitare a taxei de timbru și a timbrului judiciar în termenul prevăzut,

instanța conform art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (3) din

aceeași lege a anulat ca netimtbrată acțiunea acestuia.

Prin aceeași rezoluție s-a

conchis că magistratul judecător V.G.E. pronunțând sentința penală nr. 273/F/CA

din 16 aprilie 2009 în Dosarul secției de contencios administrativ nr.

934/113/2009 nu a comis faptele pentru care a fost reclamată.

Prin rezoluția nr.

1099/II/2/2009 din 14 septembrie 2009, procurorul general al Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului

B.O., menținând ca fiind legală și temeinică rezoluția dată în Dosarul nr.

835/P/2009.

S-a reținut în motivare că

aspectele invocate de petiționar în plângerea formulată puteau constitui, cel

mult, argumente pentru fundamentarea recursului îndreptat împotriva hotărârii

judecătorești pronunțată de Tribunalul Brăila secția comercială și contencios

administrativ, iar soluția dată de procuror s-a apreciat ca fiind corectă.

Împotriva acestei rezoluții,

în termenul prevăzut de lege, petiționarul a formulat pe plângere la instanța

competentă, invocând dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și

susținând că rezoluțiile sunt nelegale și netemeinice.

Acesta a solicitat admiterea

plângerii și trimiterea dosarului la organul competent pentru a se efectua

cercetările ce se impun împotriva intimatei sub aspectul pentru faptelor

sesizate în plângerea inițială.

Curtea de Apel Galați,

secția penală, verificând cele două rezoluții ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați și analizând probele de la dosar, prin sentința penală

nr. 235/ F din 14 decembrie 2009, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 835/P/2009 din 7 august 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pe care a menținut-o ca fiind

legală și temeinică.

Prin aceeași hotărâre prima

instanță a dispus, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligarea

petiționarului la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a dispune astfel

prima instanță a reținut că intimata făptuitoare, în virtutea atribuțiilor de

serviciu și a procedurilor impuse de lege, a procedat corect pronunțând

hotărârea dată în Dosarul nr. 934/113/2009 al Tribunalului Brăila.

De asemenea, în considerente

Curtea de Apel Galați, secția penală a mai menționat că nemulțumirea

petiționarului cu privire la modalitatea de soluționare a cauzei sale putea să

se materializeze în motive ce puteau fi invocate în calea de atac indicată de

hotărârea dată, iar nu să formuleze plângere împotriva făptuitoarei care,

potrivit probelor și actelor de la dosar, și-a exercitat atribuțiunile de

serviciu în concordanță cu procedura și cu dispozițiile legale ce reglementează

materia taxelor judiciare și de timbru, prevăzute de Legea nr. 146/1997.

Fiind nemulțumit de sentința penală mai sus

menționată, în termen legal, petiționarul B.O. a formulat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele pe care le-a detaliat în

memoriile depuse la dosar (filele 2 și, respectiv 17 dosar recurs).

Pe rolul secției penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 1504/44/2009, fixându-se prim

termen la 22 februarie 2010, cauza amânându-se la solicitarea formulată în

scris a recurentului petiționar, întrucât s-a aflat în imposibilitate de

prezentare din motive obiective, având pe rolul Curții de Apel Galați o altă

cauză care necesita prezența sa.

La termenul acordat - 22 martie 2010, deși

a fost legal citat, recurentul petiționar B.O. nu s-a prezentat pentru

a-și formula apărările în fața instanței de recurs, însă prin

memoriul depus la dosar (fila 17 dosar recurs) recurentul petiționar a

solicitat, în esență, admiterea recursului astfel cum a fost formulat și

motivat, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, infirmarea rezoluțiilor

dispuse în cauză și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați, pentru efectuarea de cercetări față de intimata V.G.E., apreciind

că aceasta este vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat

inițial plângere și că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în

serviciu în formă calificată, precum și a celei de fals intelectual.

Examinând recursul declarat de

petiționar, sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3)

coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o garanție a respectării

legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice

persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale

să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului, poate

face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost

vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce

atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

În cauza supusă analizei, Înalta

Curte constată că instanța de fond, în baza materialului probator administrat

în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar,

apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 835/P/2009 din data de 7

august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul, judecător

V.G.E.

în cadrul Tribunalui Brăila

(la acea dată), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.,

art. 248

1

C. pen. și art. 289 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6)

rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât, corect, s-a apreciat că

faptele nu există în realitatea obiectivă.

De altfel, Înalta Curte constată că

prin rezoluția nr. 1099/II/2/2009 dată la 14 septembrie 2009 în Dosarul nr.

835/P/2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, a confirmat soluția dispusă de procuror, față de numita

V.G.E.,

pentru infracțiunile

prevăzute de art. 246, art. 248

1

C. pen. și art. 289 C. pen.,

apreciindu-se, în mod corect, că, faptele presupuse a fi comise de intimată, nu

s-au materializat în realitatea obiectivă.

De asemenea, se constată că, din

actele existente la dosar, dar și urmare actelor premergătoare efectuate

în cauză, nu a rezultat faptul că la momentul soluționării acțiunii în

contencios administrativ, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 934/113/2009 al

Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ,

promovată de reclamantul B.O. (recurentul petiționar în cauza de

față), în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 273/F/CA din 16 aprilie

2009, magistratul judecător ar fi săvârșit vreo faptă cu conotație penală,

întrucât aceasta nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de

serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, soluția pronunțată

fiind argumentată și fundamentată pe actele administrate în dosarul mai

sus menționat și pe prevederile legale privitoare la taxele de timbru,

aplicabile respectivei spețe.

Întrucât, în speță, nu s-au

identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că, în timpul

efectuării actelor specifice de cercetare judecătorească în dosarul de

contencios administrativ mai sus-menționat, intimata V.G.E. ar fi săvârșit

vreo faptă de natură a antrena răspunderea penală, atunci când a anulat ca

netimbrată acțiunea formulată de reclamantul B.O. și a pronunțat

sentința nr. 273/F/CA din 16 aprilie 2009 în Dosarul nr. 934/113/2009.

Așadar,

în urma actelor premergătoare efectuate, nefiind relevate elemente care să

ateste că intimata, pronunțând sentința criticată, ar fi avut

intenția să producă vreo vătămare drepturilor petiționarului sau ar

fi săvârșit vreo altă faptă cu conotație penală, în mod justificat,

s-a constatat că aceasta nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul

soluționării Dosarului de contencios administrativ nr. 934/113/2009 al

Tribunalului Brăila, secția comercială și contencios administrativ, cu atât mai

mult cu cât, la acest moment, nu au fost epuizate căile de atac extraordinare

prevăzute de legea procesual civilă, iar eventualele

nelegalități ale unor hotărâri judecătorești

pot fi cenzurate ori înlăturate de către instanțele de control judiciar, al

căror principal rol este exact acela de a îndrepta o hotărâre nelegală și

netemeinică.

Se mai constată că petiționarul nu a

invocat vreo altă eventuală „nelegalitate" săvârșită de judecător, care să

justifice formularea vreunei plângeri, cu atât mai puțin a unei plângeri

penale, iar intimata judecător a dispus măsurile legale, conform propriilor

convingeri, formulate pe baza aprecierii și interpretării probelor, prin

coroborare cu dispozițiile legale pe care le-a considerat aplicabile și, prin

urmare, în speță, judecătorul nu poate fi sancționat numai pentru activitatea

specifică de judecată și, cu atât mai puțin, nu-i poate fi imputabilă vreo

faptă de natură penală.

Înalta Curte mai reține că dacă s-ar da o

interpretare contrară dispozițiilor relative la soluționarea cauzelor,

pronunțarea și motivarea hotărârilor, respectiv procedura de judecată, așa

cum a dorit petiționarul, s-ar încălca principiului independenței

judecătorului și s-ar ajunge la anarhie, afectându-se însăși actul de

justiție.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 235/ F din 14 decembrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva sentinței penale nr. 235/ F

din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 martie 2010.