ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1711/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că la data de 13 august 2009 petentul B.O. a formulat

plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

solicitând cercetarea magistratului V.D. judecător la Tribunalul Brăila,

solicitând cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 248

1

C. pen. și art. 264 C. pen.

Arată petentul că a fost reclamant în Dosarul civil

nr. 2067/113/2009 a Tribunalului Brăila și la termenul de judecată din 27 iulie

2009 magistratul judecător V.D. a anulat acțiunea sa ca netimbrată.

Prin Rezoluția nr.

961/P/2009 din 23 septembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a

dispus neînceperea urmăririi penale față de V.D. pentru infracțiunile prevăzute

de art. 246 cu referire la art. 248

1

C. pen. și art. 264 C. pen.

Pentru a dispune această soluție Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați a reținut că faptele reclamate de petent nu sunt

prevăzute de legea penală.

Prin Rezoluția nr.

1305/4/2/2009 din 5 noiembrie 2009, dată de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată plângerea

formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 961/P/2009 din 23 septembrie 2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva acestei

rezoluții, în baza art. 278

1

C. proc. pen. a formulat plângere

petentul B.O. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Sentința penală

nr. 197 din 12 februarie 2010, Curtea de Apel Galați a respins plângerea

petentului reținând prima instanță că, din actele dosarului nu rezultă că

persoana împotriva căruia s-a formulat plângere ar fi încălcat vreo dispoziție

legală prin exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul B.O. invocând mai multe motive

de nelegalitate.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocat cât

și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate

aspectele de fapt și de drept Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză

nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Soluția pronunțată de

instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind menținută

soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata V.D.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu s-au putut identifica aspecte de natură

penală în activitatea desfășurată de magistrat cu ocazia soluționării Dosarului

civil nr. 2067/113/2009 al Tribunalului Brăila.

Faptul că judecătorul

a anulat acțiunea ca netimbrată nu poate îndritui pe cel nemulțumit să

formuleze plângere penală împotriva judecătorului, el având la îndemână căile

de atac pronunțate de lege.

De altfel petentul

este un „obișnuit” al instanțelor de judecată, el având pe rolul diferitelor

instanțe de judecată mai multe plângeri penale împotriva magistraților,

judecători și procurori, care au soluționat diferite cereri formulate de

acesta, în majoritatea cazurilor motivul acestor cereri fiind nemulțumirea sa

determinată de soluția pronunțată de magistrați.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul petentului.

Văzând li

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul

B.O. împotriva Sentinței penale nr. 19/F din 21 februarie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 aprilie 2010.