ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1711/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 13 august 2009 petentul B.O. a formulat plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați solicitând cercetarea magistratului V.D. judecător la Tribunalul Brăila, solicitând cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248 1 C. pen. și art. 264 C. pen. Arată petentul că a fost reclamant în Dosarul civil nr. 2067/113/2009 a Tribunalului Brăila și la termenul de judecată din 27 iulie 2009 magistratul judecător V.D. a anulat acțiunea sa ca netimbrată. Prin Rezoluția nr. 961/P/2009 din 23 septembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.D.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 cu referire la art. 248 1 C. pen. și art. 264 C. pen. Pentru a dispune această soluție Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut că faptele reclamate de petent nu sunt prevăzute de legea penală. Prin Rezoluția nr. 1305/4/2/2009 din 5 noiembrie 2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 961/P/2009 din 23 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Împotriva acestei rezoluții, în baza art. 278 1 C. proc. pen. a formulat plângere petentul B.O. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Sentința penală nr. 197 din 12 februarie 2010, Curtea de Apel Galați a respins plângerea petentului reținând prima instanță că, din actele dosarului nu rezultă că persoana împotriva căruia s-a formulat plângere ar fi încălcat vreo dispoziție legală prin exercitarea atribuțiunilor de serviciu. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul B.O. invocând mai multe motive de nelegalitate. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocat cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de drept Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind menținută soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata V.D.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-au putut identifica aspecte de natură penală în activitatea desfășurată de magistrat cu ocazia soluționării Dosarului civil nr. 2067/113/2009 al Tribunalului Brăila. Faptul că judecătorul a anulat acțiunea ca netimbrată nu poate îndritui pe cel nemulțumit să formuleze plângere penală împotriva judecătorului, el având la îndemână căile de atac pronunțate de lege. De altfel petentul este un „obișnuit” al instanțelor de judecată, el având pe rolul diferitelor instanțe de judecată mai multe plângeri penale împotriva magistraților, judecători și procurori, care au soluționat diferite cereri formulate de acesta, în majoritatea cazurilor motivul acestor cereri fiind nemulțumirea sa determinată de soluția pronunțată de magistrați.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul petentului. Văzând li dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.O. împotriva Sentinței penale nr. 19/F din 21 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2010.