ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 289/2010

Asupra cauzei penale de față; Din actele și lucrările cauzei constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 173 din 9 octombrie 2009, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.O., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale în Brăila, împotriva Rezoluției nr. 282/P/2009 din 30 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținută prin Rezoluția nr. 989/II/2/2009 din 21 august 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate s-au reținut următoarele: Prin Rezoluția nr. 282/P/2009 din 30 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în baza prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. și a art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de C.T. - procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. Din conținutul plângerii penale înregistrate la parchet, procurorul de caz a reținut că petentul este nemulțumit de modul în care magistratul reclamat a soluționat lucrarea nr. 119/III/6/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, apreciind că astfel, și-a încălcat atribuțiile de serviciu și a favorizat pe infractori. Din verificările efectuate a rezultat că la 17 decembrie 2009, B.O. a formulat o cerere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila prin care a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1433 din 19 august 2008 a Judecătoriei Brăila.

Cererea a fost repartizată spre soluționare procurorului C.T. care, după analizarea actelor depuse în cauză, a întocmit Referatul nr. 119/6 din 19 februarie 2009 prin care a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă și a propus respingerea acesteia de către instanța de judecată. Prin Rezoluția nr. 989/II/2/2009 din 21 august 2009 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângerea petentului, efectuată conform art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței competente, care, verificând actele cauzei potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a menținut, ca legală și temeinică, soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror constatând că nu sunt indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către magistratul reclamat.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, petentul, care reiterând susținerile anterioare a apreciat a fi nelegală atât soluția dispusă de procuror, cât și a primei instanțe. În aceste condiții, prin concluziile scrise, a cerut admiterea recursului și rejudecarea cauzei. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în raport de aceste critici, de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele, ce urmează: Urmărirea penală finalizată cu trimiterea în judecată a unei persoane, cât și judecarea acesteia și instituirea răspunderii penale presupune existența cumulativă a unor condiții stabilite de norma procesual penală, printre care, de bază este comiterea unei fapte penale, cu vinovăție.

Dar în speță, magistratul C.T., în calitate de procuror, a rezolvat lucrarea repartizată pe baza și în conformitate cu dispoziția legală, respectând, în același timp prin referatul încheiat și o soluție pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. Cu alte cuvinte prin Referatul nr. 119/III/6 din 19 februarie 2009, intimatul nu a făcut altceva, decât, a procedat în condițiile legii să-și exercite atribuțiile de serviciu,într-o cauză, cu care a fost corect și legal învestit. Procedând în acest mod, intimatul nu a putut comite nici un abuz în serviciu, după cum, nici o infracțiune de favorizare a infractorului, așa cum a pretins petentul. Împrejurarea că soluția pronunțată de intimat îl nemulțumește pe petent este o problemă de altă natură și în nici un caz nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale a acestuia.

Cum faptele reclamate nu se înscriu în sfera ilicitului penal, în mod corect, procurorul de caz a dispus o soluție de neînceperea urmăririi penale, menținută ca legală și temeinică, de prima instanță prin hotărârea atacată. Drept urmare, pentru aceleași considerente recursul declarat este nefondat și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca atare. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul nu va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva Sentinței penale nr. 173 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.